Albania si refugiatii

Daca aveati impresia ca doar ziaristii romani sunt niste cretini, va inselati. BBC se poate mandri cu niste ziaristi cel putin la fel de imbecili ca si ai nostri.

Iata un articol foarte dragut despre Albania si refugiati:
http://www.bbc.com/travel/story/20160909-what-can-albania-teach-us-about-trust?ocid=fbtvl

In articol, albanezii sunt laudati pentru ca, desi sunt o tara mica si saraca, au primit vreo 500.000 de refugiati. NUmai ca refugiatii nu sunt cei de acum, ci aceia din timpul razboiului din Kosovo. Si sunt kosovari. Adica albanezi. Sigur, faptul in sine ramane laudabil, doar ca ar fi fost dragut ca ziaristii sa nu minta (prin omisiune) si sa aminteasca faptul ca refugiatii sunt de acelasi neam. Acum, nu sunt sigur ca noi am prima o juma de milion de moldoveni, in caz de razboi, dar este posibil.

Este mentionat un alt fapt: ajutorul dat de albanezi evreilor in WWII. Iarasi, perfect adevarat. Cu tot cu mentiunea ca albanezii ar fi fost obligati de Kanun (cod de legi istoric) sa sara la beregata nemtilor daca nu ar fi respectat legile ospitalitatii. Si, cum sa va spun, in Albania inca mai sunt vendete in ziua de astazi, care se lasa cu morti; acum 60 de ani cu siguranta Kanun-ul avea mai multa putere.

In final, ziaristii aduc discutia si la ziua de azi (care probabil a fost intentia initiala a autorilor): refugiati primiti de Albania.

Cica ar fi cateva sute de refugiati “iranieni”, venind din casele lor distruse de razboi. Singura problema fiind ca in Iran e pace de cateva zeci de ani, deci aia ori nu sunt iranieni, ori nu vin din case distruse de razboi. Sau ziaristii sunt de parere ca “Iran, Irak, tot un drac, e doar o consoana diferenta”.

Si li s-a oferit adapost si refugiatilor sirieni, dar nu se spune cati.

O idee pe care ziaristii uita sa o precizeze este urmatoarea:
Albanezii sunt musulmani, dar genul care mananca carne de porc la nunta, si unde se bea la greu. Deci genul de musulmani absolut ok, din punctul meu de vedere. Am vazut mai multe femei mascate in Londra decat in Albania. Mult mai mult,e de fapt.
DAR
In cazul in care unii refugiati s-ar tine de glumite gen revelion Koln, asaltat femei pe strada, furaciuni, violuri, etc., va asigur de un lucru: Politia va fi chemata doar sa adune cadavrele faptasilor (plus a rudelor gen masculin), si nu sa ii aresteze.
Motivul fiind acelasi Kanun, care spun ca pentru o insulta (doar o insulta, nu agresiune), trebuie sa ii iei gatul faptasului.

Din acest motiv, sunt convins ca toti refugiatii care ajung prin Albania se poarte extrem de frumos si civilizat. Ceea ce va recomand si voua, daca ajungeti pe acolo.

Ultimul tren

Daca aveti intentia sa emigrati, faceti-va valiza si plecati. De preferat, in urmatoarele 30 de zile.

Englezii au ales sa paraseasca UE. Ii va afecta financiar extrem de serios, dar vor supravietui. In schimb, nu sunt deloc sigur de supravietuirea UE.
Practic, supravietuirea UE depinde de duritatea in relatia cu UK si de cat de mare va fi costul pe care UK va trebui sa il plateasca. Si exista o relatie directa: cu cat pretul va fi mai mare, cu atat vor fi mai putini tentati sa ii urmeze exemplul. Primele semne par sa arata o abordare dura din partea UE, dar politicienii nu sunt chiar vestiti pentru consecventa lor.

UE trebuie sa sprijine Scotia pentru independenta, sa le promita ca vor putea ramane in UE (iar asta se poate face pe fata, si sunt semnale deja), si sa sprijine unirea Irlandei de Nord cu Irlanda (asta oleaca mai discret).

Cu cat UK va fi mai lovita, cu atat vor scadea tentatiile altora de a-i urma exmplul.

Mi-e mila de UK (glumesc), dar de noi mi se rupe inima.

Pe langa asta, fiecara tara din cele 27 ramase trebuie sa conditioneze accesul UK la piata unica de mobilitatea fortei de munca, astfel incat UK sa nu castige practic nimic. Si la asta ma astept de la retardatii nostei de puliticieni, in frunte cu Adormitul natiei.

Totusi, din pacate, sansele ca UE sa se duca ‘ulii de suflet sunt mult mai mari decat ca sa se intareasca in urma Brexit-ului. Si d-aia va zic:
Daca va bate gandul sa plecati din Romania, e acum ori, foarte probabil, niciodata. Nu contati pe politicieni daca va vedeti bunastarea in alta parte.

E foarte posibil sa ne intoarcem incurand la granite, vize si tot tacamul.
Poate unii nu isi amintesc, dar eu imi amintesc momentele cand singurii care isi puteau face pasaport rapid si primeau vize pentru orice tara erau pestii si curvele.

Luati-va bagajul si carati-va, inainte de a fi prea tarziu!

The summer is coming!

Imi permit sa parafrazez un citat vestit, pentru ca azi s-a inregistrat un primavaratec 40 de grade, la umbra. Si abia e primavara…
Sunt foarte curios ce senzatii se inregistreaza pe la 50, 50 si ceva de grade. Pe la 40 nu-i asa de rau, e ca si cum ai sta in gura unui furnal. Si te simti pocnit in cap (pe buna, parca te pocneste careva cu o perna grea in cap) de razele soarelui.
Altfel, e de bine. Mi-e dor de Romania la fel de mult ca intotdeauna (deloc adica), mai am oleaca si termin si perioada de proba la noul job. Fara surprize neplacute, sper eu. Oricum, in perioada asta, pe piata de oil & gas e un noroc in sine sa ai un job, oricat ar fi de nasol. Nu de altceva, dar sunt cateva sute de mii de oameni pe bara.

Legea darii in plata: analiza inginereasca

Ma enerveaza campania asta sustinuta impotriva unei legi pe care, in ciuda inteligentei lor, sunt pe cale sa o aprobe parlamentarii.

De la vesnicul Mugurel von BNR (care, fie vorba intre noi, se pare ca se cam ramoleste; parca el zicea la un moment dat ca daca o declaratie din partea BNR e inteleasa de toata lumea, e inteleasa gresit, sau declaratoru e prost; ceva de genu) pana la tot felu de tiriplici cu senzatii de priceputi.

P-aia de la banci ii inteleg.
Legea ii face putin la buzunare, asa ca au motive sa urle ca din gura de sarpe. Si asta n-ar fi marea problema, ca oricum costurile o sa fie trecute la d-aia d-alde mine, fara credite.
Problema cea mai mare e ca diminueaza drastic puterea bancilor de a-l viola lunar (cu perversiuni) timp de 30 de ani pe creditac. Pentru ca ala oricand va putea spune: “ia mai dute-n penisu lu Terente, ia d-aci cheile si pa, ca io ma mut la cort”.

Hai sa luam pe rand argumentele de tot cacatu aruncate de impotrivitori.
1. “Nu tre sa fie retroactiva”.
Pai nu prea e, ca nu se aplica contractelor inchise la momentul aparitiei legii. Nu se aplica contractelor d credit din 1930. Ci unor contracte care sunt valabile si in derulare in momentul de fata.
Care explicatie ne duce la lacramatia cu nr 2:

2. “Cum sa-si permita bulangiu’ asta de stat sa isi bage nasu intr-un contract semnat intre 2 parti? Ala e sfant si inviolabil mai ceva ca Biblia!”
Ca cica ar fi de porc asa ceva.
Chestie cat se poate de falsa.
Statul chiar are dreptul (si datoria, cateodata) sa se bage in contractul dintre 2 parti.

Exemplu concret:
Gigel se angajeaza la Braila Experts SRL pe salariul minim. Cu un contract semnat de catre ambele parti. Deci Gigel se angajeza in fata firmei ca va presta pentru salariul minim, in valoare de 2 lei / luna.
Intr-o buna zi vine statu si da lege “Coa’, de maine salariul minim e 10 lei”.
Modifica statu un contract in vigoare fara voia ambelor parti? Il modifica.
E ilegala modificarea? Nu, ca se dadu lege.
E morala / imorala? Depinde pe cine intrebi; Gigel zice ca e foarte morala, BS zice ca nu e.

Exemplu concret:
Gigel face un sfant contract cu Banca Sufletului SRL cum ca, in schimbul unei sume de bani oarecare, el va fi sclavul firmei pana la moarte. Iar copii lui vor fi, la randul lor, sclavii Bancii (cum era vorba la modul serios pe varf de bula, sa faci credite pe care sa le lasi mostenire copiilor, ca asa e si-n Japonia). Deci, conform spalatilor pe creier care vin cu ipoteza ca CONTRACTUL E SFANT, si n-are voie statu sa se bage peste el, statu ar trebui sa-si vada de treaba lui, nu-i asa?
Are dreptul statul sa dea o lege in care sa zica: “Coa’, sclavia e interzisa p-aci, il folosesti pe Gigel vreo 5 ani, timp in care ii dai masa si casa, iar apoi ii dai drumu”?
Pai cam are.
E ilegala modificarea? Nu, ca se dadu lege.
E morala / imorala? Depinde pe cine intrebi; Gigel zice ca e foarte morala, BS zice ca nu e.

3. Alta lacramatie ar fi ca “Dom’le, da exista legea falimentului personal, nu-i nevoie de asta!”
Sigur.
Numa ca aia care “exista” n-are norme de aplicare iar bancile, cu Mugurel in frunte, au facut tot posibilul si imposibilul sa-i puna talpa. Si au reusit.
Pana sa apara darea in plata, aplicarea falimentului personal era prevazuta in jur de Pastele Cailor, plus / minus cateva luni.
Deh, n-ati vrut-o p-aia, luati-o p-asta.

4. “Vai bietu tineret, n-o sa-si mai poata lua casa!”
E extrem de amuzant cum plang bancile de mila tineretului care nu va mai putea sa isi ia casa (vorba vine) cu vant prin buzunare. Ca si cum lor chiar le-ar pasa de chestia asta. Mars mah!
Bai tineret, asculta la mine. Cea mai sigura chestie pe care o poti face ca sa intri in cacat si mai tare cand esti sarac ca un soarec este sa-ti tragi un credit pe 30 de ani.
Ti-ai futut lejer toata viata.
Iti va fi de cel putin 10 ori mai greu nu doar sa te bucuri de tinerete, ci sa iti vezi de sanatate, de familie, sa te duci acolo unde sunt joburi (inclusiv afara). Nu imposibil, dar cu siguranta mult mai greu.
Daca nu-ti permiti sa pui nimic deoparte, cu siguranta nu-ti permiti sa platesti un credit. Been there, done that.

5. “O sa scada preturili la imobiliare!!!”
Pe bune? Si asta e perceput ca ceva rau???
Iar asta vine de la unu care are 2 proprietati vai de steaua lor, al caror pret a scazut mai mult de 50%.

6. “O sa castige speculantii, ca vin si pun cheile pe masa.”
Bai, sa va zic un secret: speculantii astia nu au intrat cu arma in mana in banca, sa o jefuiasca.
Au venit cu niste bani de acasa, cu un plan de afaceri si cu niste garantii.
Banca si-a pus evaluatorii la treaba si i-a evaluat garantiile, le-a zis celor de la departementul de analiza riscului sa porneasca abacele si sa vina cu o analiza a Gigelui, si a ajuns la concluzia ca e rentabil sa ii dea lu Gigel acel credit de 10.000.000$, atentie, PE PERSOANA FIZICA!!! Ca firmele nu se baga la legea asta (nu ca nu si-ar dori). L-a si belit de comisioane de risc, printre multe alte comisioane!
Pai, gatzii ma-tii de banca, daca ai tras concluzia (gresita) ca e rentabil, ca si Gigel care a crezut ca da un buf, asuma-ti consecintele!
Gigel pierde garantiile, platile facute, iar tu te alegi cu ele si le valorifici. D-aia ai proceduri de evaluare a riscului, executare silita si experti platiti gras, nu?

7. “Banca nu e partenera de afaceri care sa isi assume riscuri; ea da bani si vrea bani inapoi, nu lucruri!”
Mda si nu prea. Sa nu uitam despre ce discutam: credite IMOBILIARE!
Gigel nu se duce sa spuna “da-mi banca si mie 50.000E, ca vreau sa ii cheltui”, ci “da-mi banca niste bani sa-mi iau si io un cotetz”. Iar banca ii cere un avans, ii ia taxa de analiza a dosarului, il studiaza, porneste iar abacele si la urma zice “Gigele, flit mah, ca esti sarac” sau “Sigur domnu Gigel, semnati aici”. Si ii baga la plata si comisioanele de risc care, dupa cum zice numele, servesc la acoperirea riscului.
Gigel nici macar nu miroase banii aia imprumutati. Banii pleaca de la banca direct la vanzator. Deci chestia ca banca doar scoate nonsalant 50.000E din buzunaru de la spate si ii da lui Gigel sa ii sparga pe ce vrea el si, in consecinta, nu-i cu nimic responsabila, nu prea sta in picioare.

8. “O sa piarda bancile o gramada de profit” in acelasi timp cu “cei in situatia de a da cheile la banca sunt extrem de putini”.
Pai hotarati-va, bre! Ca-i ori una, ori alta.

9. Bancile vor da in judecata statul pana la inalta curte a lui Dumnezeu / Allah / Budha fin’ca pierd bani.
Nici asta nu prea e. Bancile vor face in continuare profit.
Avans + rate platite macar 2-3 ani (care is 90% dobanda, nu principal) + valoarea de revanzare a proprietatii vor fi, in 99% din cazuri, mai mari decat valoarea imprumutata.
Ah, ca nu castiga 100.000E la fiecare 50.000E imprumutati (cam de 3 ori suma imprumutata ai de plata in final), ci doar vreo 10.000-20.000E, ce pot sa spun: ghinion.
Dar nu prea ai sanse sa castigi un proces cu “Dom’ Judecator, io am prognozat sa castig 300%, si nu am castigat decat 30%; sa-mi dea statu banii ca evaluatorii mei de risc au fost cam idioti!
Parerea mea.

10. “Romania va fi perceputa ca o piata impredictibila, in care pot aparea peste noapte schimbari legislative care iti dau planul de afaceri peste cap.”
Bai, tre sa recunosc, aici au dreptate: fix pentru asta e recunoscuta Romania pe plan international, asta e atuul cel mai tare: predictibilitatea si stabilitatea legeislativa!

Asta e ceva scris mai la repezeala, ca daca le iau chiar toate argumentele la rand, ajung sa rescriu “Razboi si Pace”.

Sa mai intoarcem o foaie!

Dupa un an si jumatate de Romania, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa mentin Romania ca destinatie de vacanta, dar nici asta prea des.

Sincer, speram ca, cel putin in domeniul asta de Oil & Gas, firmele romanesti au invatat ceva din expunerea la modul de lucru al firmelor de afara. Ca au inteles, macar unii, ca reputatia si capitalul uman sunt unele dintre cele mai importante asseturi ale unei firme.
M-am inselat.
Poti sa ai cele mai bune dotari, daca ai reputatia ca esti o firma de cacat, care nu-si respecta obligatiile contractuale nici fata de angajati, nici fata de parteneri, o iei in gura.

Poti sa-ti angajezi expati cu sute de ani de experienta, si sa la platesti adevarate averi, daca nu le asculti sfaturile pe care ti le dau, in mod profesionist, si faci tot cum iti spune Gigel pe care il stii tu de 20 de ani, o iei in gura.
Expatul da din umeri, iti ia banul un timp (scurt) si pleaca. Asta pentru a nu-si fute el reputatia ca a stat prea mult in firma ta.

Este ceva ce ma surpinde, totusi.
Inteleg ca, atunci cand esti la o firma de stat, majoritatea sunt angajati pe pile, si ai cativa mai fraieri care muncesc. Dar ca patron, sa iti umpli firma de pile, rude de-ale tale de a 7-a spita, rude de-ale tuturor care au cat de cat o pozitie, pana la Adam, oameni care te fura pe capete si pe care ii doare in fata penisului de firma ta, trebuie sa fii de-a dreptul idiot.

E adevarat, si in firmele private mari trebuie sa faci niste compromisuri, sa angajezi nus’ce fiu, nepot, amanta, s.a.m.d. Dar majoritatea angajatilor trebuie sa produca pentru ca toata treaba sa mearga mai departe. Dar cand, intr-o firma privata, ai majoritatea angajatilor pe pile, si cativa care muncesc, mai devreme sau mai tarziua o sa o iei in gura.
Pana la urma, e firma privata. Daca patronul vrea sa-si futa banii, cine sunt eu sa-l opresc?

Desi situatia pe piata de Oil & Gas e dea dreptul tragica, am reusit, dupa peste 6 luni de cautari, sa-mi gasesc altceva. Asa ca, tiganul isi ia frumos, din nou, bocceaua in spinare, si la drum spre tarile (foarte) calde.

Cu joburi in Romania nu cred ca o sa mai incerc foarte curand. Aveam un principiu: de a nu colabora cu firme romensti. L-am incalcat si am luat-o in gura prompt.
Lesson learnt si ne auzim.

It’s a cultural thing!

Poveste auzita de la un HR Manager

In middle east, un salariat indian, din aia care au vacanta din 2 in 2 ani, cere o vacanta de urgenta. Emergency leave-ul este abuzat de multe ori, cu multiple decese ale unor membri de familie inregistrate (mi-a murit mama! Pai ti-a mai murit si acum 2 ani, anul trecut tac’tu, ca si acum 3 ani). Emergency leave-ul asta are o durata limitata, nu mai mult de 30 de zile, daca ajunge si la asta.

Daaar, nu era cazul acestui angajat. Asta era unul care nu ceruse vreodata emergency leave, om foarte bun, bland si corect (in masura in care poate fi corect un indian).

Deci, se duce Raj Kapoor (RK) la HR Manager, cu atitudinea umila a indienilor fata de cei care detin putere, si ii zice:
– Sir, am nevoie de emergency leave, sir (adaugati si clatinatul din cap stanga – dreapta)
– Da ce-ai patit, RK, ce s-a intamplat?
– Sir, frate-miu a fost omorat, sir (clatinat cap stanga-dreapta)
– Vai de mine, condoleantele mele, Raj Kapoor. Si trebuie sa ajungi la impamantare?
– Nu sir, ca l-au impamantat deja. Trebuie sa ma duc sa-l gasesc pe ala care l-a omorat ca sa il omor. (clatinat cap stanga – dreapta).
– Ahm, ahm…. Deci ai nevoie de emergency leave pentru a te ocupa de problemele legale generate de decesul prematur a lu frac’tu, nu-I asa?
– Da Sir, cum spuneti dumneavoastra Sir! (clatinat cap stanga dreapta). Dar Sir, imi cer scuze Sir, nu stiu cat de mult va dura, Sir. Ca ala e fugit in munti!
– Bine Raj, du-te in emergency leave si ma anunti cand te intorci.

Raj Kapoor al nostru a plecat in emergency leave, si s-a intors dupa 2-3 saptamani linistit la munca. HR Managerul l-a intalnit.
– Raj, ce faci, mah, ti-ai rezolvat problema?
Zambind oarecum rusinat, Raj Kapoor i-a raspuns:
– Da Sir, multumesc foarte mult pentru ajutor, Sir! (clatinat din cap stanga dreapta)
The end.

Candidat la Darwin Awards

In tinerete (pana pe la 25 de ani, asa), cu totii avem dreptul sa fim idioti.

Avem dreptul sa credem ca un tricou cu gaurele e sexi.

Sau ca o freza gelata / cu cozi / insert random crazy haircut e super culeanu si ne face deosebiti.

Avem dreptul sa credem ca o perechi de pantaloni cu turul la genunchi sunt misto si ne fac sa arat super, chit ca de fapt aratam ca si cum tocmai ne-am fi cacat pe noi.

Asta e, esti tanar, experimentezi, faci idiotenii, te faci de cacat. Ai scuza asta, ca esti tanar.

Dar, bai nene, cand ai parul alb in cap, CUM, CUM, CUM dracu mah, sa porti pantalonii in vine, cu chilotii la vedere????

Iar daca mai faci asta si fix in momentul in care incerci sa treci frontiera unei tari musulmane conservatoare, guvernate de Sharia (care nu-i un sistem legal faimos pentru toleranta lui), te califici la un Darwin award care asteapta sa se intaple.