Legea darii in plata: analiza inginereasca

Ma enerveaza campania asta sustinuta impotriva unei legi pe care, in ciuda inteligentei lor, sunt pe cale sa o aprobe parlamentarii.

De la vesnicul Mugurel von BNR (care, fie vorba intre noi, se pare ca se cam ramoleste; parca el zicea la un moment dat ca daca o declaratie din partea BNR e inteleasa de toata lumea, e inteleasa gresit, sau declaratoru e prost; ceva de genu) pana la tot felu de tiriplici cu senzatii de priceputi.

P-aia de la banci ii inteleg.
Legea ii face putin la buzunare, asa ca au motive sa urle ca din gura de sarpe. Si asta n-ar fi marea problema, ca oricum costurile o sa fie trecute la d-aia d-alde mine, fara credite.
Problema cea mai mare e ca diminueaza drastic puterea bancilor de a-l viola lunar (cu perversiuni) timp de 30 de ani pe creditac. Pentru ca ala oricand va putea spune: “ia mai dute-n penisu lu Terente, ia d-aci cheile si pa, ca io ma mut la cort”.

Hai sa luam pe rand argumentele de tot cacatu aruncate de impotrivitori.
1. “Nu tre sa fie retroactiva”.
Pai nu prea e, ca nu se aplica contractelor inchise la momentul aparitiei legii. Nu se aplica contractelor d credit din 1930. Ci unor contracte care sunt valabile si in derulare in momentul de fata.
Care explicatie ne duce la lacramatia cu nr 2:

2. “Cum sa-si permita bulangiu’ asta de stat sa isi bage nasu intr-un contract semnat intre 2 parti? Ala e sfant si inviolabil mai ceva ca Biblia!”
Ca cica ar fi de porc asa ceva.
Chestie cat se poate de falsa.
Statul chiar are dreptul (si datoria, cateodata) sa se bage in contractul dintre 2 parti.

Exemplu concret:
Gigel se angajeaza la Braila Experts SRL pe salariul minim. Cu un contract semnat de catre ambele parti. Deci Gigel se angajeza in fata firmei ca va presta pentru salariul minim, in valoare de 2 lei / luna.
Intr-o buna zi vine statu si da lege “Coa’, de maine salariul minim e 10 lei”.
Modifica statu un contract in vigoare fara voia ambelor parti? Il modifica.
E ilegala modificarea? Nu, ca se dadu lege.
E morala / imorala? Depinde pe cine intrebi; Gigel zice ca e foarte morala, BS zice ca nu e.

Exemplu concret:
Gigel face un sfant contract cu Banca Sufletului SRL cum ca, in schimbul unei sume de bani oarecare, el va fi sclavul firmei pana la moarte. Iar copii lui vor fi, la randul lor, sclavii Bancii (cum era vorba la modul serios pe varf de bula, sa faci credite pe care sa le lasi mostenire copiilor, ca asa e si-n Japonia). Deci, conform spalatilor pe creier care vin cu ipoteza ca CONTRACTUL E SFANT, si n-are voie statu sa se bage peste el, statu ar trebui sa-si vada de treaba lui, nu-i asa?
Are dreptul statul sa dea o lege in care sa zica: “Coa’, sclavia e interzisa p-aci, il folosesti pe Gigel vreo 5 ani, timp in care ii dai masa si casa, iar apoi ii dai drumu”?
Pai cam are.
E ilegala modificarea? Nu, ca se dadu lege.
E morala / imorala? Depinde pe cine intrebi; Gigel zice ca e foarte morala, BS zice ca nu e.

3. Alta lacramatie ar fi ca “Dom’le, da exista legea falimentului personal, nu-i nevoie de asta!”
Sigur.
Numa ca aia care “exista” n-are norme de aplicare iar bancile, cu Mugurel in frunte, au facut tot posibilul si imposibilul sa-i puna talpa. Si au reusit.
Pana sa apara darea in plata, aplicarea falimentului personal era prevazuta in jur de Pastele Cailor, plus / minus cateva luni.
Deh, n-ati vrut-o p-aia, luati-o p-asta.

4. “Vai bietu tineret, n-o sa-si mai poata lua casa!”
E extrem de amuzant cum plang bancile de mila tineretului care nu va mai putea sa isi ia casa (vorba vine) cu vant prin buzunare. Ca si cum lor chiar le-ar pasa de chestia asta. Mars mah!
Bai tineret, asculta la mine. Cea mai sigura chestie pe care o poti face ca sa intri in cacat si mai tare cand esti sarac ca un soarec este sa-ti tragi un credit pe 30 de ani.
Ti-ai futut lejer toata viata.
Iti va fi de cel putin 10 ori mai greu nu doar sa te bucuri de tinerete, ci sa iti vezi de sanatate, de familie, sa te duci acolo unde sunt joburi (inclusiv afara). Nu imposibil, dar cu siguranta mult mai greu.
Daca nu-ti permiti sa pui nimic deoparte, cu siguranta nu-ti permiti sa platesti un credit. Been there, done that.

5. “O sa scada preturili la imobiliare!!!”
Pe bune? Si asta e perceput ca ceva rau???
Iar asta vine de la unu care are 2 proprietati vai de steaua lor, al caror pret a scazut mai mult de 50%.

6. “O sa castige speculantii, ca vin si pun cheile pe masa.”
Bai, sa va zic un secret: speculantii astia nu au intrat cu arma in mana in banca, sa o jefuiasca.
Au venit cu niste bani de acasa, cu un plan de afaceri si cu niste garantii.
Banca si-a pus evaluatorii la treaba si i-a evaluat garantiile, le-a zis celor de la departementul de analiza riscului sa porneasca abacele si sa vina cu o analiza a Gigelui, si a ajuns la concluzia ca e rentabil sa ii dea lu Gigel acel credit de 10.000.000$, atentie, PE PERSOANA FIZICA!!! Ca firmele nu se baga la legea asta (nu ca nu si-ar dori). L-a si belit de comisioane de risc, printre multe alte comisioane!
Pai, gatzii ma-tii de banca, daca ai tras concluzia (gresita) ca e rentabil, ca si Gigel care a crezut ca da un buf, asuma-ti consecintele!
Gigel pierde garantiile, platile facute, iar tu te alegi cu ele si le valorifici. D-aia ai proceduri de evaluare a riscului, executare silita si experti platiti gras, nu?

7. “Banca nu e partenera de afaceri care sa isi assume riscuri; ea da bani si vrea bani inapoi, nu lucruri!”
Mda si nu prea. Sa nu uitam despre ce discutam: credite IMOBILIARE!
Gigel nu se duce sa spuna “da-mi banca si mie 50.000E, ca vreau sa ii cheltui”, ci “da-mi banca niste bani sa-mi iau si io un cotetz”. Iar banca ii cere un avans, ii ia taxa de analiza a dosarului, il studiaza, porneste iar abacele si la urma zice “Gigele, flit mah, ca esti sarac” sau “Sigur domnu Gigel, semnati aici”. Si ii baga la plata si comisioanele de risc care, dupa cum zice numele, servesc la acoperirea riscului.
Gigel nici macar nu miroase banii aia imprumutati. Banii pleaca de la banca direct la vanzator. Deci chestia ca banca doar scoate nonsalant 50.000E din buzunaru de la spate si ii da lui Gigel sa ii sparga pe ce vrea el si, in consecinta, nu-i cu nimic responsabila, nu prea sta in picioare.

8. “O sa piarda bancile o gramada de profit” in acelasi timp cu “cei in situatia de a da cheile la banca sunt extrem de putini”.
Pai hotarati-va, bre! Ca-i ori una, ori alta.

9. Bancile vor da in judecata statul pana la inalta curte a lui Dumnezeu / Allah / Budha fin’ca pierd bani.
Nici asta nu prea e. Bancile vor face in continuare profit.
Avans + rate platite macar 2-3 ani (care is 90% dobanda, nu principal) + valoarea de revanzare a proprietatii vor fi, in 99% din cazuri, mai mari decat valoarea imprumutata.
Ah, ca nu castiga 100.000E la fiecare 50.000E imprumutati (cam de 3 ori suma imprumutata ai de plata in final), ci doar vreo 10.000-20.000E, ce pot sa spun: ghinion.
Dar nu prea ai sanse sa castigi un proces cu “Dom’ Judecator, io am prognozat sa castig 300%, si nu am castigat decat 30%; sa-mi dea statu banii ca evaluatorii mei de risc au fost cam idioti!
Parerea mea.

10. “Romania va fi perceputa ca o piata impredictibila, in care pot aparea peste noapte schimbari legislative care iti dau planul de afaceri peste cap.”
Bai, tre sa recunosc, aici au dreptate: fix pentru asta e recunoscuta Romania pe plan international, asta e atuul cel mai tare: predictibilitatea si stabilitatea legeislativa!

Asta e ceva scris mai la repezeala, ca daca le iau chiar toate argumentele la rand, ajung sa rescriu “Razboi si Pace”.