Big game fishing

Unul dintre marile mere regrete, inainte de a ne muta din Croatia, a fost ca nu m-am dus la o partida de “big game fishing”. Adica alea unde te duci si prinzi toni de zeci sau sute de kile si alti mosntri de genul asta. Aveam impresia ca va fi o chestie super nemaipomenita, sa trec de la guvizii pe care ii prostesc din cand in cand la un astfel de monstru. Plus ca, de ce sa mint, steak-ul si tartarul de ton proaspat sunt grozave. Da’ nevasta are drept de veto la cheltuielile semnificative si l-a folosit cu succes cu ocazia asta, lasandu-ma sa visez cu ochii in soare.

Asta primavara, cand am reusit sa ajungem in Seychelles, am gasit, prin intermediul gazdei, un afacere buna: juma de zi – big game fishing si juma de zi plimbare pe insulele din jur, cu aceeasi barca. Tot pe la 500E. De data asta, motiunea a obtinut aprobarea nevestei, si s-a purces la treaba.

Pe la 5 dimineata asteptam nerabdator barca. Trage barca mai langa mal, o iau prin apa spre ea, colectionand si niste taieturi prin talpi cu ocazia asta, de la diverse scoici si melci si ce-o mai fi fost prin apa.

Ma sui in barca si ii dam bice. Ajungem undeva destul de departe, dar se mai vedeau inca insulele. Valuri de 2-3-4 metri, de stomacul incepuse sa protesteze. Si incepe maretul big game fishing.
Barcagii lasa 2 lansete tzapene in apa, cu ditamai momelile de plastic / cauciuc, si incep sa mearga cu barca, oarecum la intamplare. Remarca niste zburatoare la un moment dat, si schimba directia spre ele, ca momelile sa treaca prin apa in zona unde se zburataceau pasarile. Mi-am dat seama ca asa ghicesc astia pe unde ar fi pesti. Si s-a prins si primul peste: un tunetz albacore de vreo 3 kile.

Ei, asta a fost momentul in care mi-am dat seama in ce consta “big game fishing”, iar dezamagirea mea a fost maxima.
Pescuitul de genul asta consta in plimbarea cu viteza mica si cu lansatele in apa, cu momelile la 50-100 m in spatele barcii. Iar pestele se agata singur, ca prostu, fin’ca-i prost. Tot “pescuitul” consta in faptul ca iti pun in brau suportul ala de lanseta, ca sa nu iti dai cu manerul in oo, si mulinat pana aduci pestele in barca. Poate fi interesant, daca e un peste mare, caz in care pescuitul adauga si lupta fizica de a trage pestele aproape de barca.

La mine n-a fost mare lupta. Toti tonii pe care i-am prins aveau 2-3-4 kile. Fata de 100 ale mele, as zice ca n-a fost cine stie ce incordare.

Deci, dupa o plimbare de juma de zi, in care mi-a cam intors stomacul pe dos (dar fara sa dau la peste), si vreo 7-8 toni prinsi, ne-am intos la mal, sa le iau pe doamnele si domnisoarele din famile, pentru partea a 2-a a distractiei: cea cu plimbarea cu barca pe diverse insule si gratarul facut din captura. Sincer, asta mi s-a parut mult mai misto decat asa zisul “big game fishing”.

Ca atare, daca sunteti pescari unditari, d-aia care vreti sa simtiti cum musca guvidele si sa aveti satisfactia ca sunteti mai destepti ca pestele (asta nu suna foarte bine, recunosc), nu aruncati banii pe “big game fishing”, ca o sa plangeti dupa ei. Mai degraba va bagati la un “deep water fishing”, in care tii firul in mana si lasi plumbul pe la 30-40 de metri, care e mult mai distractiv, si in care se prinde o diversitate mai mare de pesti. Si chiar am prins in felul asta, si in Croatia, si in Grecia.

A fost mult mai distractiv pentru mine pescuitul langa vila, in apa de 1 metru, unde am prins suficient peste pentru 2 gratare.

I’m going through changes, again

Dupa o lunga pauza, va anunt ca inca vietuiesc.
Pana mea, iarasi schimbari masive in viata. Un job nou de cautat, iarasi mutat international. Eu ca eu, ca nu ma deranjeaza sa umblu ca tiganul cu cortul. Dar incepe sa fie foarte dificil pentru fiica-mea. Asa ca incep sa ma gandesc, la modul cel mai serios, sa ma linistesc si eu undeva. Poate in Romania (desi mai degraba nu, dar daca iese o chestie, vedem), sau cel mai probabil sa emigram pe bune undeva in Europa. Olanda, Irlanda, sau ceva prin nord. Habar n-am, dar e bun faptul ca (inca) putem alege. Ca nu stiu cat de mult mai rezista sandramaua numita Uniunea Europeana.

Acu sunt pe mare. Cine stie, poate pentru ultima data in viata, daca e sa ma linistesc. Un pic plictisitor, dar altfel, foarte fain. Inca imi place. Imi plac discutiile cu oameni din toata lumea, vorbitul despre politica, mancare, bautura sau frumusetile tarii. Cred ca asta o sa imi lipseasca, traind normal intr-o tara normala.

Asta e, mai vorbim, sa speram ca ceva mai des.
Bafta.