Going Dutch

Eh, copiii mosului, multe s-au mai intamplat din mai si pana acum. Am ramas fara job, printre altele, ca proiectul a suferit de ejaculare prematura si s-a terminat inainte de vreme. Cu vreo 5 ani. Asa ca acum, ca sa scurtez povestea, sunt in Olanda. Unde, pentru a mi se asigura o integrare cat mai usoara, mi s-a ciordit bicicleta. Se pare ca asta e o traditie milenara olandeza, furtul de biciclete.

Partea cea mai amuzanta e ma asteptam sa mi se fure daca o lasam pe strada, legata de un stalp, sau ceva de genul asta. Dar bicicletele sunt intr-o parcare protejata de vreo 2-3 randuri de incuietori…

Asta e, acum trebuie sa imi caut o janghina de bicicleta de vreo 50-100 de euro, si sa investesc inca vreo 50E intr-un lant d-ala de legat vaca, si un lacat de neam prost.

Advertisements

Big game fishing

Unul dintre marile mere regrete, inainte de a ne muta din Croatia, a fost ca nu m-am dus la o partida de “big game fishing”. Adica alea unde te duci si prinzi toni de zeci sau sute de kile si alti mosntri de genul asta. Aveam impresia ca va fi o chestie super nemaipomenita, sa trec de la guvizii pe care ii prostesc din cand in cand la un astfel de monstru. Plus ca, de ce sa mint, steak-ul si tartarul de ton proaspat sunt grozave. Da’ nevasta are drept de veto la cheltuielile semnificative si l-a folosit cu succes cu ocazia asta, lasandu-ma sa visez cu ochii in soare.

Asta primavara, cand am reusit sa ajungem in Seychelles, am gasit, prin intermediul gazdei, un afacere buna: juma de zi – big game fishing si juma de zi plimbare pe insulele din jur, cu aceeasi barca. Tot pe la 500E. De data asta, motiunea a obtinut aprobarea nevestei, si s-a purces la treaba.

Pe la 5 dimineata asteptam nerabdator barca. Trage barca mai langa mal, o iau prin apa spre ea, colectionand si niste taieturi prin talpi cu ocazia asta, de la diverse scoici si melci si ce-o mai fi fost prin apa.

Ma sui in barca si ii dam bice. Ajungem undeva destul de departe, dar se mai vedeau inca insulele. Valuri de 2-3-4 metri, de stomacul incepuse sa protesteze. Si incepe maretul big game fishing.
Barcagii lasa 2 lansete tzapene in apa, cu ditamai momelile de plastic / cauciuc, si incep sa mearga cu barca, oarecum la intamplare. Remarca niste zburatoare la un moment dat, si schimba directia spre ele, ca momelile sa treaca prin apa in zona unde se zburataceau pasarile. Mi-am dat seama ca asa ghicesc astia pe unde ar fi pesti. Si s-a prins si primul peste: un tunetz albacore de vreo 3 kile.

Ei, asta a fost momentul in care mi-am dat seama in ce consta “big game fishing”, iar dezamagirea mea a fost maxima.
Pescuitul de genul asta consta in plimbarea cu viteza mica si cu lansatele in apa, cu momelile la 50-100 m in spatele barcii. Iar pestele se agata singur, ca prostu, fin’ca-i prost. Tot “pescuitul” consta in faptul ca iti pun in brau suportul ala de lanseta, ca sa nu iti dai cu manerul in oo, si mulinat pana aduci pestele in barca. Poate fi interesant, daca e un peste mare, caz in care pescuitul adauga si lupta fizica de a trage pestele aproape de barca.

La mine n-a fost mare lupta. Toti tonii pe care i-am prins aveau 2-3-4 kile. Fata de 100 ale mele, as zice ca n-a fost cine stie ce incordare.

Deci, dupa o plimbare de juma de zi, in care mi-a cam intors stomacul pe dos (dar fara sa dau la peste), si vreo 7-8 toni prinsi, ne-am intos la mal, sa le iau pe doamnele si domnisoarele din famile, pentru partea a 2-a a distractiei: cea cu plimbarea cu barca pe diverse insule si gratarul facut din captura. Sincer, asta mi s-a parut mult mai misto decat asa zisul “big game fishing”.

Ca atare, daca sunteti pescari unditari, d-aia care vreti sa simtiti cum musca guvidele si sa aveti satisfactia ca sunteti mai destepti ca pestele (asta nu suna foarte bine, recunosc), nu aruncati banii pe “big game fishing”, ca o sa plangeti dupa ei. Mai degraba va bagati la un “deep water fishing”, in care tii firul in mana si lasi plumbul pe la 30-40 de metri, care e mult mai distractiv, si in care se prinde o diversitate mai mare de pesti. Si chiar am prins in felul asta, si in Croatia, si in Grecia.

A fost mult mai distractiv pentru mine pescuitul langa vila, in apa de 1 metru, unde am prins suficient peste pentru 2 gratare.

I’m going through changes, again

Dupa o lunga pauza, va anunt ca inca vietuiesc.
Pana mea, iarasi schimbari masive in viata. Un job nou de cautat, iarasi mutat international. Eu ca eu, ca nu ma deranjeaza sa umblu ca tiganul cu cortul. Dar incepe sa fie foarte dificil pentru fiica-mea. Asa ca incep sa ma gandesc, la modul cel mai serios, sa ma linistesc si eu undeva. Poate in Romania (desi mai degraba nu, dar daca iese o chestie, vedem), sau cel mai probabil sa emigram pe bune undeva in Europa. Olanda, Irlanda, sau ceva prin nord. Habar n-am, dar e bun faptul ca (inca) putem alege. Ca nu stiu cat de mult mai rezista sandramaua numita Uniunea Europeana.

Acu sunt pe mare. Cine stie, poate pentru ultima data in viata, daca e sa ma linistesc. Un pic plictisitor, dar altfel, foarte fain. Inca imi place. Imi plac discutiile cu oameni din toata lumea, vorbitul despre politica, mancare, bautura sau frumusetile tarii. Cred ca asta o sa imi lipseasca, traind normal intr-o tara normala.

Asta e, mai vorbim, sa speram ca ceva mai des.
Bafta.

Fuck me, it’s my birthday!

Si acum, traditionalul “Fuck me, it’s my birthday!”

fm2

A mai trecut un an de zile. Destul de dubios. Cu plecat (din nou) din tara, cu ceva probleme de sanatate, cu mai putin timp si chef de scris pe blog.

Acum, daca problemele sunt pe cale de rezolvare (desi oricand shit can happen), sper sa am si mai mult timp (si chef) sa mai notez ceva pe aici.

Toate ca toate, dar am o mancarime in talpi, ceva de speriat. Daca in ultimii ani ma obisnuisem sa ma plimb de colo – colo, macar o data la cateva luni, acu ma zbat ca pestele pe uscat, de vreo 6 luni, pe la ciuhapi. Si am un dor de duca de numa numa. Sper sa mai vad ceva nou destul de repede.

Sincer, mi-e cam dor de satele vechi din Italia si Croatia, strazile pietruite, casele micute si cu flori multicolore, un aperitiv inainte de masa si un digestiv dupa, placerea simpla de a savura un pahar de Malvazia si un expresso, doar uitandu-te la trecatori.

Middle East-ul nu-i rau. Ai bani (ma rog, nu toti au asa multi), ai pe ce sa ii cheltui, dar parca ii lipseste sufletul.

S-auzim de bine si, sa speram, o sa am timp si chef sa scriu mai des.

Albania si refugiatii

Daca aveati impresia ca doar ziaristii romani sunt niste cretini, va inselati. BBC se poate mandri cu niste ziaristi cel putin la fel de imbecili ca si ai nostri.

Iata un articol foarte dragut despre Albania si refugiati:
http://www.bbc.com/travel/story/20160909-what-can-albania-teach-us-about-trust?ocid=fbtvl

In articol, albanezii sunt laudati pentru ca, desi sunt o tara mica si saraca, au primit vreo 500.000 de refugiati. NUmai ca refugiatii nu sunt cei de acum, ci aceia din timpul razboiului din Kosovo. Si sunt kosovari. Adica albanezi. Sigur, faptul in sine ramane laudabil, doar ca ar fi fost dragut ca ziaristii sa nu minta (prin omisiune) si sa aminteasca faptul ca refugiatii sunt de acelasi neam. Acum, nu sunt sigur ca noi am prima o juma de milion de moldoveni, in caz de razboi, dar este posibil.

Este mentionat un alt fapt: ajutorul dat de albanezi evreilor in WWII. Iarasi, perfect adevarat. Cu tot cu mentiunea ca albanezii ar fi fost obligati de Kanun (cod de legi istoric) sa sara la beregata nemtilor daca nu ar fi respectat legile ospitalitatii. Si, cum sa va spun, in Albania inca mai sunt vendete in ziua de astazi, care se lasa cu morti; acum 60 de ani cu siguranta Kanun-ul avea mai multa putere.

In final, ziaristii aduc discutia si la ziua de azi (care probabil a fost intentia initiala a autorilor): refugiati primiti de Albania.

Cica ar fi cateva sute de refugiati “iranieni”, venind din casele lor distruse de razboi. Singura problema fiind ca in Iran e pace de cateva zeci de ani, deci aia ori nu sunt iranieni, ori nu vin din case distruse de razboi. Sau ziaristii sunt de parere ca “Iran, Irak, tot un drac, e doar o consoana diferenta”.

Si li s-a oferit adapost si refugiatilor sirieni, dar nu se spune cati.

O idee pe care ziaristii uita sa o precizeze este urmatoarea:
Albanezii sunt musulmani, dar genul care mananca carne de porc la nunta, si unde se bea la greu. Deci genul de musulmani absolut ok, din punctul meu de vedere. Am vazut mai multe femei mascate in Londra decat in Albania. Mult mai mult,e de fapt.
DAR
In cazul in care unii refugiati s-ar tine de glumite gen revelion Koln, asaltat femei pe strada, furaciuni, violuri, etc., va asigur de un lucru: Politia va fi chemata doar sa adune cadavrele faptasilor (plus a rudelor gen masculin), si nu sa ii aresteze.
Motivul fiind acelasi Kanun, care spun ca pentru o insulta (doar o insulta, nu agresiune), trebuie sa ii iei gatul faptasului.

Din acest motiv, sunt convins ca toti refugiatii care ajung prin Albania se poarte extrem de frumos si civilizat. Ceea ce va recomand si voua, daca ajungeti pe acolo.

Ultimul tren

Daca aveti intentia sa emigrati, faceti-va valiza si plecati. De preferat, in urmatoarele 30 de zile.

Englezii au ales sa paraseasca UE. Ii va afecta financiar extrem de serios, dar vor supravietui. In schimb, nu sunt deloc sigur de supravietuirea UE.
Practic, supravietuirea UE depinde de duritatea in relatia cu UK si de cat de mare va fi costul pe care UK va trebui sa il plateasca. Si exista o relatie directa: cu cat pretul va fi mai mare, cu atat vor fi mai putini tentati sa ii urmeze exemplul. Primele semne par sa arata o abordare dura din partea UE, dar politicienii nu sunt chiar vestiti pentru consecventa lor.

UE trebuie sa sprijine Scotia pentru independenta, sa le promita ca vor putea ramane in UE (iar asta se poate face pe fata, si sunt semnale deja), si sa sprijine unirea Irlandei de Nord cu Irlanda (asta oleaca mai discret).

Cu cat UK va fi mai lovita, cu atat vor scadea tentatiile altora de a-i urma exmplul.

Mi-e mila de UK (glumesc), dar de noi mi se rupe inima.

Pe langa asta, fiecara tara din cele 27 ramase trebuie sa conditioneze accesul UK la piata unica de mobilitatea fortei de munca, astfel incat UK sa nu castige practic nimic. Si la asta ma astept de la retardatii nostei de puliticieni, in frunte cu Adormitul natiei.

Totusi, din pacate, sansele ca UE sa se duca ‘ulii de suflet sunt mult mai mari decat ca sa se intareasca in urma Brexit-ului. Si d-aia va zic:
Daca va bate gandul sa plecati din Romania, e acum ori, foarte probabil, niciodata. Nu contati pe politicieni daca va vedeti bunastarea in alta parte.

E foarte posibil sa ne intoarcem incurand la granite, vize si tot tacamul.
Poate unii nu isi amintesc, dar eu imi amintesc momentele cand singurii care isi puteau face pasaport rapid si primeau vize pentru orice tara erau pestii si curvele.

Luati-va bagajul si carati-va, inainte de a fi prea tarziu!

The summer is coming!

Imi permit sa parafrazez un citat vestit, pentru ca azi s-a inregistrat un primavaratec 40 de grade, la umbra. Si abia e primavara…
Sunt foarte curios ce senzatii se inregistreaza pe la 50, 50 si ceva de grade. Pe la 40 nu-i asa de rau, e ca si cum ai sta in gura unui furnal. Si te simti pocnit in cap (pe buna, parca te pocneste careva cu o perna grea in cap) de razele soarelui.
Altfel, e de bine. Mi-e dor de Romania la fel de mult ca intotdeauna (deloc adica), mai am oleaca si termin si perioada de proba la noul job. Fara surprize neplacute, sper eu. Oricum, in perioada asta, pe piata de oil & gas e un noroc in sine sa ai un job, oricat ar fi de nasol. Nu de altceva, dar sunt cateva sute de mii de oameni pe bara.