Sa mai intoarcem o foaie!

Dupa un an si jumatate de Romania, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa mentin Romania ca destinatie de vacanta, dar nici asta prea des.

Sincer, speram ca, cel putin in domeniul asta de Oil & Gas, firmele romanesti au invatat ceva din expunerea la modul de lucru al firmelor de afara. Ca au inteles, macar unii, ca reputatia si capitalul uman sunt unele dintre cele mai importante asseturi ale unei firme.
M-am inselat.
Poti sa ai cele mai bune dotari, daca ai reputatia ca esti o firma de cacat, care nu-si respecta obligatiile contractuale nici fata de angajati, nici fata de parteneri, o iei in gura.

Poti sa-ti angajezi expati cu sute de ani de experienta, si sa la platesti adevarate averi, daca nu le asculti sfaturile pe care ti le dau, in mod profesionist, si faci tot cum iti spune Gigel pe care il stii tu de 20 de ani, o iei in gura.
Expatul da din umeri, iti ia banul un timp (scurt) si pleaca. Asta pentru a nu-si fute el reputatia ca a stat prea mult in firma ta.

Este ceva ce ma surpinde, totusi.
Inteleg ca, atunci cand esti la o firma de stat, majoritatea sunt angajati pe pile, si ai cativa mai fraieri care muncesc. Dar ca patron, sa iti umpli firma de pile, rude de-ale tale de a 7-a spita, rude de-ale tuturor care au cat de cat o pozitie, pana la Adam, oameni care te fura pe capete si pe care ii doare in fata penisului de firma ta, trebuie sa fii de-a dreptul idiot.

E adevarat, si in firmele private mari trebuie sa faci niste compromisuri, sa angajezi nus’ce fiu, nepot, amanta, s.a.m.d. Dar majoritatea angajatilor trebuie sa produca pentru ca toata treaba sa mearga mai departe. Dar cand, intr-o firma privata, ai majoritatea angajatilor pe pile, si cativa care muncesc, mai devreme sau mai tarziua o sa o iei in gura.
Pana la urma, e firma privata. Daca patronul vrea sa-si futa banii, cine sunt eu sa-l opresc?

Desi situatia pe piata de Oil & Gas e dea dreptul tragica, am reusit, dupa peste 6 luni de cautari, sa-mi gasesc altceva. Asa ca, tiganul isi ia frumos, din nou, bocceaua in spinare, si la drum spre tarile (foarte) calde.

Cu joburi in Romania nu cred ca o sa mai incerc foarte curand. Aveam un principiu: de a nu colabora cu firme romensti. L-am incalcat si am luat-o in gura prompt.
Lesson learnt si ne auzim.

It’s a cultural thing!

Poveste auzita de la un HR Manager

In middle east, un salariat indian, din aia care au vacanta din 2 in 2 ani, cere o vacanta de urgenta. Emergency leave-ul este abuzat de multe ori, cu multiple decese ale unor membri de familie inregistrate (mi-a murit mama! Pai ti-a mai murit si acum 2 ani, anul trecut tac’tu, ca si acum 3 ani). Emergency leave-ul asta are o durata limitata, nu mai mult de 30 de zile, daca ajunge si la asta.

Daaar, nu era cazul acestui angajat. Asta era unul care nu ceruse vreodata emergency leave, om foarte bun, bland si corect (in masura in care poate fi corect un indian).

Deci, se duce Raj Kapoor (RK) la HR Manager, cu atitudinea umila a indienilor fata de cei care detin putere, si ii zice:
– Sir, am nevoie de emergency leave, sir (adaugati si clatinatul din cap stanga – dreapta)
– Da ce-ai patit, RK, ce s-a intamplat?
– Sir, frate-miu a fost omorat, sir (clatinat cap stanga-dreapta)
– Vai de mine, condoleantele mele, Raj Kapoor. Si trebuie sa ajungi la impamantare?
– Nu sir, ca l-au impamantat deja. Trebuie sa ma duc sa-l gasesc pe ala care l-a omorat ca sa il omor. (clatinat cap stanga – dreapta).
– Ahm, ahm…. Deci ai nevoie de emergency leave pentru a te ocupa de problemele legale generate de decesul prematur a lu frac’tu, nu-I asa?
– Da Sir, cum spuneti dumneavoastra Sir! (clatinat cap stanga dreapta). Dar Sir, imi cer scuze Sir, nu stiu cat de mult va dura, Sir. Ca ala e fugit in munti!
– Bine Raj, du-te in emergency leave si ma anunti cand te intorci.

Raj Kapoor al nostru a plecat in emergency leave, si s-a intors dupa 2-3 saptamani linistit la munca. HR Managerul l-a intalnit.
– Raj, ce faci, mah, ti-ai rezolvat problema?
Zambind oarecum rusinat, Raj Kapoor i-a raspuns:
– Da Sir, multumesc foarte mult pentru ajutor, Sir! (clatinat din cap stanga dreapta)
The end.