Legea darii in plata: analiza inginereasca

Ma enerveaza campania asta sustinuta impotriva unei legi pe care, in ciuda inteligentei lor, sunt pe cale sa o aprobe parlamentarii.

De la vesnicul Mugurel von BNR (care, fie vorba intre noi, se pare ca se cam ramoleste; parca el zicea la un moment dat ca daca o declaratie din partea BNR e inteleasa de toata lumea, e inteleasa gresit, sau declaratoru e prost; ceva de genu) pana la tot felu de tiriplici cu senzatii de priceputi.

P-aia de la banci ii inteleg.
Legea ii face putin la buzunare, asa ca au motive sa urle ca din gura de sarpe. Si asta n-ar fi marea problema, ca oricum costurile o sa fie trecute la d-aia d-alde mine, fara credite.
Problema cea mai mare e ca diminueaza drastic puterea bancilor de a-l viola lunar (cu perversiuni) timp de 30 de ani pe creditac. Pentru ca ala oricand va putea spune: “ia mai dute-n penisu lu Terente, ia d-aci cheile si pa, ca io ma mut la cort”.

Hai sa luam pe rand argumentele de tot cacatu aruncate de impotrivitori.
1. “Nu tre sa fie retroactiva”.
Pai nu prea e, ca nu se aplica contractelor inchise la momentul aparitiei legii. Nu se aplica contractelor d credit din 1930. Ci unor contracte care sunt valabile si in derulare in momentul de fata.
Care explicatie ne duce la lacramatia cu nr 2:

2. “Cum sa-si permita bulangiu’ asta de stat sa isi bage nasu intr-un contract semnat intre 2 parti? Ala e sfant si inviolabil mai ceva ca Biblia!”
Ca cica ar fi de porc asa ceva.
Chestie cat se poate de falsa.
Statul chiar are dreptul (si datoria, cateodata) sa se bage in contractul dintre 2 parti.

Exemplu concret:
Gigel se angajeaza la Braila Experts SRL pe salariul minim. Cu un contract semnat de catre ambele parti. Deci Gigel se angajeza in fata firmei ca va presta pentru salariul minim, in valoare de 2 lei / luna.
Intr-o buna zi vine statu si da lege “Coa’, de maine salariul minim e 10 lei”.
Modifica statu un contract in vigoare fara voia ambelor parti? Il modifica.
E ilegala modificarea? Nu, ca se dadu lege.
E morala / imorala? Depinde pe cine intrebi; Gigel zice ca e foarte morala, BS zice ca nu e.

Exemplu concret:
Gigel face un sfant contract cu Banca Sufletului SRL cum ca, in schimbul unei sume de bani oarecare, el va fi sclavul firmei pana la moarte. Iar copii lui vor fi, la randul lor, sclavii Bancii (cum era vorba la modul serios pe varf de bula, sa faci credite pe care sa le lasi mostenire copiilor, ca asa e si-n Japonia). Deci, conform spalatilor pe creier care vin cu ipoteza ca CONTRACTUL E SFANT, si n-are voie statu sa se bage peste el, statu ar trebui sa-si vada de treaba lui, nu-i asa?
Are dreptul statul sa dea o lege in care sa zica: “Coa’, sclavia e interzisa p-aci, il folosesti pe Gigel vreo 5 ani, timp in care ii dai masa si casa, iar apoi ii dai drumu”?
Pai cam are.
E ilegala modificarea? Nu, ca se dadu lege.
E morala / imorala? Depinde pe cine intrebi; Gigel zice ca e foarte morala, BS zice ca nu e.

3. Alta lacramatie ar fi ca “Dom’le, da exista legea falimentului personal, nu-i nevoie de asta!”
Sigur.
Numa ca aia care “exista” n-are norme de aplicare iar bancile, cu Mugurel in frunte, au facut tot posibilul si imposibilul sa-i puna talpa. Si au reusit.
Pana sa apara darea in plata, aplicarea falimentului personal era prevazuta in jur de Pastele Cailor, plus / minus cateva luni.
Deh, n-ati vrut-o p-aia, luati-o p-asta.

4. “Vai bietu tineret, n-o sa-si mai poata lua casa!”
E extrem de amuzant cum plang bancile de mila tineretului care nu va mai putea sa isi ia casa (vorba vine) cu vant prin buzunare. Ca si cum lor chiar le-ar pasa de chestia asta. Mars mah!
Bai tineret, asculta la mine. Cea mai sigura chestie pe care o poti face ca sa intri in cacat si mai tare cand esti sarac ca un soarec este sa-ti tragi un credit pe 30 de ani.
Ti-ai futut lejer toata viata.
Iti va fi de cel putin 10 ori mai greu nu doar sa te bucuri de tinerete, ci sa iti vezi de sanatate, de familie, sa te duci acolo unde sunt joburi (inclusiv afara). Nu imposibil, dar cu siguranta mult mai greu.
Daca nu-ti permiti sa pui nimic deoparte, cu siguranta nu-ti permiti sa platesti un credit. Been there, done that.

5. “O sa scada preturili la imobiliare!!!”
Pe bune? Si asta e perceput ca ceva rau???
Iar asta vine de la unu care are 2 proprietati vai de steaua lor, al caror pret a scazut mai mult de 50%.

6. “O sa castige speculantii, ca vin si pun cheile pe masa.”
Bai, sa va zic un secret: speculantii astia nu au intrat cu arma in mana in banca, sa o jefuiasca.
Au venit cu niste bani de acasa, cu un plan de afaceri si cu niste garantii.
Banca si-a pus evaluatorii la treaba si i-a evaluat garantiile, le-a zis celor de la departementul de analiza riscului sa porneasca abacele si sa vina cu o analiza a Gigelui, si a ajuns la concluzia ca e rentabil sa ii dea lu Gigel acel credit de 10.000.000$, atentie, PE PERSOANA FIZICA!!! Ca firmele nu se baga la legea asta (nu ca nu si-ar dori). L-a si belit de comisioane de risc, printre multe alte comisioane!
Pai, gatzii ma-tii de banca, daca ai tras concluzia (gresita) ca e rentabil, ca si Gigel care a crezut ca da un buf, asuma-ti consecintele!
Gigel pierde garantiile, platile facute, iar tu te alegi cu ele si le valorifici. D-aia ai proceduri de evaluare a riscului, executare silita si experti platiti gras, nu?

7. “Banca nu e partenera de afaceri care sa isi assume riscuri; ea da bani si vrea bani inapoi, nu lucruri!”
Mda si nu prea. Sa nu uitam despre ce discutam: credite IMOBILIARE!
Gigel nu se duce sa spuna “da-mi banca si mie 50.000E, ca vreau sa ii cheltui”, ci “da-mi banca niste bani sa-mi iau si io un cotetz”. Iar banca ii cere un avans, ii ia taxa de analiza a dosarului, il studiaza, porneste iar abacele si la urma zice “Gigele, flit mah, ca esti sarac” sau “Sigur domnu Gigel, semnati aici”. Si ii baga la plata si comisioanele de risc care, dupa cum zice numele, servesc la acoperirea riscului.
Gigel nici macar nu miroase banii aia imprumutati. Banii pleaca de la banca direct la vanzator. Deci chestia ca banca doar scoate nonsalant 50.000E din buzunaru de la spate si ii da lui Gigel sa ii sparga pe ce vrea el si, in consecinta, nu-i cu nimic responsabila, nu prea sta in picioare.

8. “O sa piarda bancile o gramada de profit” in acelasi timp cu “cei in situatia de a da cheile la banca sunt extrem de putini”.
Pai hotarati-va, bre! Ca-i ori una, ori alta.

9. Bancile vor da in judecata statul pana la inalta curte a lui Dumnezeu / Allah / Budha fin’ca pierd bani.
Nici asta nu prea e. Bancile vor face in continuare profit.
Avans + rate platite macar 2-3 ani (care is 90% dobanda, nu principal) + valoarea de revanzare a proprietatii vor fi, in 99% din cazuri, mai mari decat valoarea imprumutata.
Ah, ca nu castiga 100.000E la fiecare 50.000E imprumutati (cam de 3 ori suma imprumutata ai de plata in final), ci doar vreo 10.000-20.000E, ce pot sa spun: ghinion.
Dar nu prea ai sanse sa castigi un proces cu “Dom’ Judecator, io am prognozat sa castig 300%, si nu am castigat decat 30%; sa-mi dea statu banii ca evaluatorii mei de risc au fost cam idioti!
Parerea mea.

10. “Romania va fi perceputa ca o piata impredictibila, in care pot aparea peste noapte schimbari legislative care iti dau planul de afaceri peste cap.”
Bai, tre sa recunosc, aici au dreptate: fix pentru asta e recunoscuta Romania pe plan international, asta e atuul cel mai tare: predictibilitatea si stabilitatea legeislativa!

Asta e ceva scris mai la repezeala, ca daca le iau chiar toate argumentele la rand, ajung sa rescriu “Razboi si Pace”.

Advertisements

Sa mai intoarcem o foaie!

Dupa un an si jumatate de Romania, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa mentin Romania ca destinatie de vacanta, dar nici asta prea des.

Sincer, speram ca, cel putin in domeniul asta de Oil & Gas, firmele romanesti au invatat ceva din expunerea la modul de lucru al firmelor de afara. Ca au inteles, macar unii, ca reputatia si capitalul uman sunt unele dintre cele mai importante asseturi ale unei firme.
M-am inselat.
Poti sa ai cele mai bune dotari, daca ai reputatia ca esti o firma de cacat, care nu-si respecta obligatiile contractuale nici fata de angajati, nici fata de parteneri, o iei in gura.

Poti sa-ti angajezi expati cu sute de ani de experienta, si sa la platesti adevarate averi, daca nu le asculti sfaturile pe care ti le dau, in mod profesionist, si faci tot cum iti spune Gigel pe care il stii tu de 20 de ani, o iei in gura.
Expatul da din umeri, iti ia banul un timp (scurt) si pleaca. Asta pentru a nu-si fute el reputatia ca a stat prea mult in firma ta.

Este ceva ce ma surpinde, totusi.
Inteleg ca, atunci cand esti la o firma de stat, majoritatea sunt angajati pe pile, si ai cativa mai fraieri care muncesc. Dar ca patron, sa iti umpli firma de pile, rude de-ale tale de a 7-a spita, rude de-ale tuturor care au cat de cat o pozitie, pana la Adam, oameni care te fura pe capete si pe care ii doare in fata penisului de firma ta, trebuie sa fii de-a dreptul idiot.

E adevarat, si in firmele private mari trebuie sa faci niste compromisuri, sa angajezi nus’ce fiu, nepot, amanta, s.a.m.d. Dar majoritatea angajatilor trebuie sa produca pentru ca toata treaba sa mearga mai departe. Dar cand, intr-o firma privata, ai majoritatea angajatilor pe pile, si cativa care muncesc, mai devreme sau mai tarziua o sa o iei in gura.
Pana la urma, e firma privata. Daca patronul vrea sa-si futa banii, cine sunt eu sa-l opresc?

Desi situatia pe piata de Oil & Gas e dea dreptul tragica, am reusit, dupa peste 6 luni de cautari, sa-mi gasesc altceva. Asa ca, tiganul isi ia frumos, din nou, bocceaua in spinare, si la drum spre tarile (foarte) calde.

Cu joburi in Romania nu cred ca o sa mai incerc foarte curand. Aveam un principiu: de a nu colabora cu firme romensti. L-am incalcat si am luat-o in gura prompt.
Lesson learnt si ne auzim.

It’s a cultural thing!

Poveste auzita de la un HR Manager

In middle east, un salariat indian, din aia care au vacanta din 2 in 2 ani, cere o vacanta de urgenta. Emergency leave-ul este abuzat de multe ori, cu multiple decese ale unor membri de familie inregistrate (mi-a murit mama! Pai ti-a mai murit si acum 2 ani, anul trecut tac’tu, ca si acum 3 ani). Emergency leave-ul asta are o durata limitata, nu mai mult de 30 de zile, daca ajunge si la asta.

Daaar, nu era cazul acestui angajat. Asta era unul care nu ceruse vreodata emergency leave, om foarte bun, bland si corect (in masura in care poate fi corect un indian).

Deci, se duce Raj Kapoor (RK) la HR Manager, cu atitudinea umila a indienilor fata de cei care detin putere, si ii zice:
– Sir, am nevoie de emergency leave, sir (adaugati si clatinatul din cap stanga – dreapta)
– Da ce-ai patit, RK, ce s-a intamplat?
– Sir, frate-miu a fost omorat, sir (clatinat cap stanga-dreapta)
– Vai de mine, condoleantele mele, Raj Kapoor. Si trebuie sa ajungi la impamantare?
– Nu sir, ca l-au impamantat deja. Trebuie sa ma duc sa-l gasesc pe ala care l-a omorat ca sa il omor. (clatinat cap stanga – dreapta).
– Ahm, ahm…. Deci ai nevoie de emergency leave pentru a te ocupa de problemele legale generate de decesul prematur a lu frac’tu, nu-I asa?
– Da Sir, cum spuneti dumneavoastra Sir! (clatinat cap stanga dreapta). Dar Sir, imi cer scuze Sir, nu stiu cat de mult va dura, Sir. Ca ala e fugit in munti!
– Bine Raj, du-te in emergency leave si ma anunti cand te intorci.

Raj Kapoor al nostru a plecat in emergency leave, si s-a intors dupa 2-3 saptamani linistit la munca. HR Managerul l-a intalnit.
– Raj, ce faci, mah, ti-ai rezolvat problema?
Zambind oarecum rusinat, Raj Kapoor i-a raspuns:
– Da Sir, multumesc foarte mult pentru ajutor, Sir! (clatinat din cap stanga dreapta)
The end.

Candidat la Darwin Awards

In tinerete (pana pe la 25 de ani, asa), cu totii avem dreptul sa fim idioti.

Avem dreptul sa credem ca un tricou cu gaurele e sexi.

Sau ca o freza gelata / cu cozi / insert random crazy haircut e super culeanu si ne face deosebiti.

Avem dreptul sa credem ca o perechi de pantaloni cu turul la genunchi sunt misto si ne fac sa arat super, chit ca de fapt aratam ca si cum tocmai ne-am fi cacat pe noi.

Asta e, esti tanar, experimentezi, faci idiotenii, te faci de cacat. Ai scuza asta, ca esti tanar.

Dar, bai nene, cand ai parul alb in cap, CUM, CUM, CUM dracu mah, sa porti pantalonii in vine, cu chilotii la vedere????

Iar daca mai faci asta si fix in momentul in care incerci sa treci frontiera unei tari musulmane conservatoare, guvernate de Sharia (care nu-i un sistem legal faimos pentru toleranta lui), te califici la un Darwin award care asteapta sa se intaple.

Contact (neprotejat) cu milenialii – Partea 2

Dupa o lunga pauza, sa continuam povestea contactului cu milenialii.

La interviu, apare si un tanar inginer proiectant. Acuma, io am o slabiciune pentru ingineri si ii prefer altor specii de lighioane (cum ar fi marinarii), nu in ultimul rand fin’ca sunt (sau am fost, macar) si io unul. Deci apare tanaru, si declara, plin de entuziasm, ca el de mic copil visa sa ajunga sa lucreze la noi la firma. Pana mea, cand altii visau sa se faca doctori, cosmonauti si manelisti, el visa la firma noastra. Posibil.

Tin interviul cu el si individu sustine ca el, cand era mic, a lucrat si ca safety pe la un SRL. Il iau la puricat ceva mai mult, si imi dau seama ca e destul de varza pe safety. Engleza vorbea binisor, si s-a descurcat relative ok la calculator.

In cele din urma, intre el si alti doi, el era varianta cea mai putin proasta. Dar i-am spus clar ca nu l-as fi angajat pe o pozitie de full safety officer, pentru ca pur si simplu nu are cunostintele cerute, dar ca e ok sa il angajez drept cadet.

Boon, din momentul asta, a inceput o telenovela in prea multe acte.

L-am intrebat, in drum spre usa, ce perioada de preaviz are la angajatorul actual, Gigel Design SRL, unde presta ca proiectant, ca sa stiu cand poate incepe munca. Mi-a zis inocent ca el nu stie. Am marait io ceva de genu “ce idioti sunt astia tineri” in barba, dar i-am zis sa afle si sa ne anunte. Ne anunta, dupa cateva zile, ca e disponibil de pe data de 1 Noiembrie, sa zicem. Ii raspund ca e ok, il astept. El cica isi da demisia, iar HR-ul ii trimite oferta de contract pe functia de Cadet HSE. Care avea ca cerinta profesionala zero experienta, tin neaparat sa va reamintesc.

La care individual raspunde cu un mail in care jignea dar era si umil in acelasi timp (e o performanta asta), iar chestia care m-a enervat a fost ca a spus ca i s-a oferit un salariu de muncitor necalificat. Asta m-a nedumerit un pic, pentreu ca nu i s-a oferit salariul minim, din cate stiam eu. HR-ul mi-a confirmat ca salariul era de cateva sute bunicele de euro.

Acuma, pula mea, ala o fi crescut cu guvernenta, si poate in din judetul lui necalificatii aveau salarii de la 5.000E in sus, dar la noi in judet nu e cazul. I-am explicat si faptul ca, din punctul meu de vedere, ESTE necalificat, cel putin pentru jobul pe care il angajez eu. Poate avea 2 doctorate in fizica nucleara, un Nobel pentru chimie si inca unul pentru Economie, la capitolul safety era pe la nota 2 din 10.

Aici am facut cea mai mare greseala: nu i-am dat viteza dupa faza asta. Mi-a fost mila de el, ca plangea ca si-a dat demisia de la Gigel SRL, si ca daca ii dau si io flit, moare de foame. A descoperit, tot atunci, ca de fapt preavizul lui nu-I de 30 de zile ci, din cauza ca a facut nu’s ce curs, tre sa stea pana la 1 Decembrie.

Cand s-a facut 1 Decembrie si a fost sunat de HR, cica de fapt i-au prelungit pana pe 15 Ianuarie, si, daca nu sta, il da firma in judecata. La 15 Ianuarie iar a fost sunat, ca sa spuna ca vine in Februarie. Faza la care am incetat sa mai fiu idiot, si i-am zis ca nu e cazul sa se mai deranjeze sa vina.

Am cateva nedumeriri dar si sfaturi catre mileniali:

  1. Cunoaste-ti contractul. Cat mai bine. Ia si citeste-l din scoarta in scoarta, ca altfel o sa o iei in gura la un moment dat.
  2. Cat de idiot trebuie sa fii ca sa iti dai demisia de la un job pe care il ai INAINTE de a semna contractul pentru noul job? Deci, pe bune, cat de retardat poti sa fii???
  3. Nu manca cacat aiurea, ca sa pierzi timpul oamenilor. Putea sa spuna de la bun inceput “dom’le, mersi, nu-mi convine oferta voastra, raman unde sunt”, si ne desparteam prieteni.

Ca o idee, cadetul pe care l-am angajat asta toamna a trecut de la salariu in 3 cifre la salariu in 4 cifre. Valuta forte (botswaneza). Ceea ce nu-I chiar rau pentru un tip sub 30 de ani, cu mai putin de un an de experienta.

Contact (neprotejat) cu milenialii – Partea 1

Am citit si io cate ceva despre milenialii astia. Cam ce lighioane ar fi ei, fata de decretei, de pilda. Una dintre chestii ar fi ca nu prea le place munca milenialilor. Nu-i nimic de condamnat in sine, ca si mie mi-ar place sa stau pe o plaja din Costa Rica in loc sa ma cert cu idiotii pe la santier, da nu-mi permit. Eh, asta e si problema pustanilor astora cu cas la gura: nu le place munca, dar nici nu prea isi permit sa iasa la pensie.

Am ajuns la concluzia ca ne-ar trebui, la munca, vreo 2 bucati de HSE Trainee. Asa ca am pornit procesul de recrutare. M-a ferit al de sus de prima triere a CV-urilor, ca au facut-o gagicile de la HR, asa ca au ajuns la mine cele care erau cat de cat la obiect.

Acuma, sa va explic ce pretentii aveam de la incepatorii astia:
* Sa respire
* Sa poata comunica in engleza rezonabil
* Sa poata folosi un calculator (e-mail, word, excel, power point).
Ca pregatire profesionala, am cerut ori studii superioare tehnice (ca n-am ce face cu un filozof pe vapor, care nu stie sa citeasca un plan), ori ceva experienta profesionala pe safety.

Sincer, ma asteptam sa primesc cel putin cateva zeci de CV-uri la obiect, cu oameni doritori sa lucreze la o firma de marime medie spre mare, si carora li se ofera sansa (rara!) de a intra in Oil&Gas.
Teapa!

Am primit vreo 3 CV-uri si i-am chemat pe tinerii ingineri la interviu. La faza de limba engleza, unul a cazut din start; comunica mai mult cu mainile decat cu gura.

Le-am dat testul meu clasic de calculator: un tabel in Word, acelasi tabel in Excel, si un bar chart pe baza tabelului. 20 de minute timp de lucru. Asa a picat si al 2-lea candidat, ca nu a stiut sa faca un nenorocit de grafic.

A ramas in cursa unul singur. I-am explicat faptul ca are o sansa rara, datorita faptului ca majoritatea firmelor din oil&gas nu prea se incurca cu trainees. Pentru ca e scump si nu prea rentabil. Si ca depinde de ei ca sa ajunga sa castige in 1-2-3 ani cate 3-4 mii de euroi pe luna. Ori la noi in firma, ori la alta.

I-am explicat milenialului ca asta e o munca grea, la care ai permanent de invatat, si mult. Ca e genul de munca la care, dupa ce muncesti 10-12 ore, trebuie sa te duci acasa (sau in cabina) si sa citesti, sa inveti! I-am zis ca aici nu se vine “la serviciu” ci “la munca”. I-am explicat si ca, chiar daca munca nu e grea in sine, fizic vorbind, ca nu sapa santuri, e o responsabilitate mare. Deciziile tale pot salva sau omori oameni.
Boon, brain-washingul terminat, omu se declara entuziast sa inceapa lucrul.

Se duce, isi face analizele, urca pe vapor. Ma duc in inspectie pe vapor, pe cine vad pe punte, fara ochelari de protectie? Pe milenaru nostrum!
– Ce faci, coa’? Unde ti-s ochelarii???
– Aaa, pai stiti, ca nu pot sa-i port, ca ma jeneaza!
– Huh???? Cum mah??? Bai, tu esti ala de la safety! Cum pula mea imi spui mie ca nu porti ochelarii de protectie, ca te jeneaza??? Bai prietene, astia sunt obligatorii, nu optionali! Ori ii porti, si nu vreau sa te mai vad vreodata la lucru fara ei, ori te duci acum acasa, si nu te mai intorci. Cum pula mea, mah, io ii iau pe astia de pe vapor la maciuci ca nu poarta ochelarii si tocmai tu, care tre sa fii exemplu, esti fara???

M-a umplut de nervi individu. Cum mama dracu?

Dupa vreo saptamana, imi trimite scrisoare. Ca s-a gandit el mai bine, si ca din cauza ca nu mai are timp pentru chestii, o sa-si dea demisia.
Mergi invartindu-te!

Data viitoare va povestesc telenovela altui mileniar / milenar / cumpulameaiomaizice.

Fuck me, it’s my birthday!

ca in fiecare an, traditionalul:”Fuck me, it’s my birthday!”.
Inca is in viata, daca isi punea intrebarea cineva, dar intre 10 ore de munca pe zi, 6 zile de munca pe saptamana, familie, nu prea mai ramane loc de blogareala.
o sa incerc sa-mi revin oleaca da nu promit nimic.

birthday

fm 1