heeeepiiii baaaarzdeiiii tooo meee!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vestea buna e ca am mai supravietuit un an, ceea ce va doresc si voua.
Vesti proaste n-am, deocamdata, si sper sa ramana asa cat mai mult timp.
Sanatate!

Advertisements

Happy new year in 2019

S-a mai trecut un an…

Sincer sa fie, 2018 a fost un an destul de bun pentru noi.
Emigrarea a reusit binisor, in sensul ca ne-am cumparat casa, am capatat contract de munca permanent, un bonus s-o marire de salariu. Bine, asta din urma mai mult simbolica, dar sa fie primit.

Chinchiloiu din pacate a plecat pe vesnicile plaiuri ale vanatoarei. Saracu Pufilica. Am plans pe bune dupa el. Sa-ti fie tarana usoara, apucatule!

Am evitat ani de zile sa ii luam fiica-mii un caine, cu motive foarte serioase. Cum am fi ca eram nomazi, de exemplu. Dar dupa ce ne-am cumparat casa, ne-am hotarat sa prindem radacini aici, si s-a mai si curata bietul Pufilica, n-am mai avut cum sa o cotim. Asa ca a aparut in familie Luna, o emigranta belgianca si simpatica foc.

Altfel, sa speram ca anul asta sa imi mearga macar binisor, si ca o sa am chef sa scriu mai des.

Sanatate!
Dracu

Going Dutch

Eh, copiii mosului, multe s-au mai intamplat din mai si pana acum. Am ramas fara job, printre altele, ca proiectul a suferit de ejaculare prematura si s-a terminat inainte de vreme. Cu vreo 5 ani. Asa ca acum, ca sa scurtez povestea, sunt in Olanda. Unde, pentru a mi se asigura o integrare cat mai usoara, mi s-a ciordit bicicleta. Se pare ca asta e o traditie milenara olandeza, furtul de biciclete.

Partea cea mai amuzanta e ma asteptam sa mi se fure daca o lasam pe strada, legata de un stalp, sau ceva de genul asta. Dar bicicletele sunt intr-o parcare protejata de vreo 2-3 randuri de incuietori…

Asta e, acum trebuie sa imi caut o janghina de bicicleta de vreo 50-100 de euro, si sa investesc inca vreo 50E intr-un lant d-ala de legat vaca, si un lacat de neam prost.

Big game fishing

Unul dintre marile mere regrete, inainte de a ne muta din Croatia, a fost ca nu m-am dus la o partida de “big game fishing”. Adica alea unde te duci si prinzi toni de zeci sau sute de kile si alti mosntri de genul asta. Aveam impresia ca va fi o chestie super nemaipomenita, sa trec de la guvizii pe care ii prostesc din cand in cand la un astfel de monstru. Plus ca, de ce sa mint, steak-ul si tartarul de ton proaspat sunt grozave. Da’ nevasta are drept de veto la cheltuielile semnificative si l-a folosit cu succes cu ocazia asta, lasandu-ma sa visez cu ochii in soare.

Asta primavara, cand am reusit sa ajungem in Seychelles, am gasit, prin intermediul gazdei, un afacere buna: juma de zi – big game fishing si juma de zi plimbare pe insulele din jur, cu aceeasi barca. Tot pe la 500E. De data asta, motiunea a obtinut aprobarea nevestei, si s-a purces la treaba.

Pe la 5 dimineata asteptam nerabdator barca. Trage barca mai langa mal, o iau prin apa spre ea, colectionand si niste taieturi prin talpi cu ocazia asta, de la diverse scoici si melci si ce-o mai fi fost prin apa.

Ma sui in barca si ii dam bice. Ajungem undeva destul de departe, dar se mai vedeau inca insulele. Valuri de 2-3-4 metri, de stomacul incepuse sa protesteze. Si incepe maretul big game fishing.
Barcagii lasa 2 lansete tzapene in apa, cu ditamai momelile de plastic / cauciuc, si incep sa mearga cu barca, oarecum la intamplare. Remarca niste zburatoare la un moment dat, si schimba directia spre ele, ca momelile sa treaca prin apa in zona unde se zburataceau pasarile. Mi-am dat seama ca asa ghicesc astia pe unde ar fi pesti. Si s-a prins si primul peste: un tunetz albacore de vreo 3 kile.

Ei, asta a fost momentul in care mi-am dat seama in ce consta “big game fishing”, iar dezamagirea mea a fost maxima.
Pescuitul de genul asta consta in plimbarea cu viteza mica si cu lansatele in apa, cu momelile la 50-100 m in spatele barcii. Iar pestele se agata singur, ca prostu, fin’ca-i prost. Tot “pescuitul” consta in faptul ca iti pun in brau suportul ala de lanseta, ca sa nu iti dai cu manerul in oo, si mulinat pana aduci pestele in barca. Poate fi interesant, daca e un peste mare, caz in care pescuitul adauga si lupta fizica de a trage pestele aproape de barca.

La mine n-a fost mare lupta. Toti tonii pe care i-am prins aveau 2-3-4 kile. Fata de 100 ale mele, as zice ca n-a fost cine stie ce incordare.

Deci, dupa o plimbare de juma de zi, in care mi-a cam intors stomacul pe dos (dar fara sa dau la peste), si vreo 7-8 toni prinsi, ne-am intos la mal, sa le iau pe doamnele si domnisoarele din famile, pentru partea a 2-a a distractiei: cea cu plimbarea cu barca pe diverse insule si gratarul facut din captura. Sincer, asta mi s-a parut mult mai misto decat asa zisul “big game fishing”.

Ca atare, daca sunteti pescari unditari, d-aia care vreti sa simtiti cum musca guvidele si sa aveti satisfactia ca sunteti mai destepti ca pestele (asta nu suna foarte bine, recunosc), nu aruncati banii pe “big game fishing”, ca o sa plangeti dupa ei. Mai degraba va bagati la un “deep water fishing”, in care tii firul in mana si lasi plumbul pe la 30-40 de metri, care e mult mai distractiv, si in care se prinde o diversitate mai mare de pesti. Si chiar am prins in felul asta, si in Croatia, si in Grecia.

A fost mult mai distractiv pentru mine pescuitul langa vila, in apa de 1 metru, unde am prins suficient peste pentru 2 gratare.

I’m going through changes, again

Dupa o lunga pauza, va anunt ca inca vietuiesc.
Pana mea, iarasi schimbari masive in viata. Un job nou de cautat, iarasi mutat international. Eu ca eu, ca nu ma deranjeaza sa umblu ca tiganul cu cortul. Dar incepe sa fie foarte dificil pentru fiica-mea. Asa ca incep sa ma gandesc, la modul cel mai serios, sa ma linistesc si eu undeva. Poate in Romania (desi mai degraba nu, dar daca iese o chestie, vedem), sau cel mai probabil sa emigram pe bune undeva in Europa. Olanda, Irlanda, sau ceva prin nord. Habar n-am, dar e bun faptul ca (inca) putem alege. Ca nu stiu cat de mult mai rezista sandramaua numita Uniunea Europeana.

Acu sunt pe mare. Cine stie, poate pentru ultima data in viata, daca e sa ma linistesc. Un pic plictisitor, dar altfel, foarte fain. Inca imi place. Imi plac discutiile cu oameni din toata lumea, vorbitul despre politica, mancare, bautura sau frumusetile tarii. Cred ca asta o sa imi lipseasca, traind normal intr-o tara normala.

Asta e, mai vorbim, sa speram ca ceva mai des.
Bafta.

Fuck me, it’s my birthday!

Si acum, traditionalul “Fuck me, it’s my birthday!”

fm2

A mai trecut un an de zile. Destul de dubios. Cu plecat (din nou) din tara, cu ceva probleme de sanatate, cu mai putin timp si chef de scris pe blog.

Acum, daca problemele sunt pe cale de rezolvare (desi oricand shit can happen), sper sa am si mai mult timp (si chef) sa mai notez ceva pe aici.

Toate ca toate, dar am o mancarime in talpi, ceva de speriat. Daca in ultimii ani ma obisnuisem sa ma plimb de colo – colo, macar o data la cateva luni, acu ma zbat ca pestele pe uscat, de vreo 6 luni, pe la ciuhapi. Si am un dor de duca de numa numa. Sper sa mai vad ceva nou destul de repede.

Sincer, mi-e cam dor de satele vechi din Italia si Croatia, strazile pietruite, casele micute si cu flori multicolore, un aperitiv inainte de masa si un digestiv dupa, placerea simpla de a savura un pahar de Malvazia si un expresso, doar uitandu-te la trecatori.

Middle East-ul nu-i rau. Ai bani (ma rog, nu toti au asa multi), ai pe ce sa ii cheltui, dar parca ii lipseste sufletul.

S-auzim de bine si, sa speram, o sa am timp si chef sa scriu mai des.