Despre papusi, cum se face comert si ce fac parintii pentru copii

Cand citeam, cu ani in urma, despre isteria de la americani in legatura cu anumite jucarii (batai, piata neagra, zeci sau sute de dolari cheltuiti etc), radeam si ziceam “bah cat de prosti tre sa fie astia. Ce cacat, nu se mai gasesc alte jucarii?”
Cum viata e cel mai mare glumet, iata-mi ajuns fix unu din prostii astia.

Fiica-mea e innebunita dupa filmul Frozen. Daca nu mi-a pus nenorocitul ala de cantec de vreo mie de ori, nici nu l-a mai pus. Eh, daca n-ati vazut filmu (ca mine, de exemplu), se pare ca is 2 cumetre drept personaje: Elsa si Anna.

Cand am fost recent pe la Milano, am trecut prin magazinul Disney, si am gasit-o pe Anna (care-i unul din personajele principale, da e mai putin principal decat sor’sa, Elsa). La magazinul Disney din Milano o aveau doar pe Anna, sor’sa fusese vanduta din prima zi.
I-am luat-o fiica-mii pe Anna (pentru cine e curios, aproape 40 de euro). A fost incantata, da nu chiar la fel de incantata cum ar fi fost daca ar fi primit-o pe sor’sa.

Se apropie ziua fiica-mii. Acu vreo saptamana, am vazut la Muller in Rijeka 2 papusi Elsa si Anna. De alt soi decat luasem din Milano, ca astia de la Disney nu-s prosti, si n-au doar UNA papusa Elsa si UNA papusa Anna, ci vreo 4 feluri de Elsa si Anna, incepand de cand is mici bebeluse pana la frumoasa varsta a menopauzei.

Io i-am zis pe loc doamnei si stapanei inimii mele (si a portofelului) sa le luam pe loc, le aruncam in portbagaj si gata, avem cadou. Doamna a zis ca sa ne mai uitam pe net, ca poate o gasim fix pe perechea aleia de-am luat-o din Milano. Ca un sot intelept, am ascultat-o pe doamna.
N-am gasit perechea Elsei pe net si, in mod normal, cand m-am dus la Muller sa le iau pea lea pe care le vazusem cu o saptamana in urma, Else disparuse si ramasese numa sor’sa.
Optiunea mea de a o lua numa pe Anna a picat cu brio la vot, votul nevestei, dupa cum se stie, cantarind cel putin dublu decat al barbatului, pe motiv ca printesa familiei ar fi dezamagita.
Ca o paranteza, am citit io ca_cu multa vreme in urma femeile n-aveau drept de vot, numa barbatii, da cred ca doar burlacii pot crede asemenea povesti nemuritoare.

Sa revenim la oile noastre.
Dupa sapaturi consistente, am aflta ca nu-s magazine Disney pe o raza de 200km in jurul Rijekai. Nu-s in Zagreb, Trieste sau Liubliana.
Solutia a fost sa caut alte magazine Muller.
Pentru cine nu stie, astea is niste magazine mai de fite, care vand tot felul de chestii, inclusive jucarii. Nu au si comert online (sau cel putin nu l-am gasit eu).

Boon, am intrat pe site-ul lor, si am gasit lista cu toate magazinele si datele de contact ale magazinelor. Logica fiind ca, daca au avut la Muller in Rijeka, probabil ca au bagat aceeasi marfa si in alte orase.

A se tine cont ca eu nu stiu o boaba limba croata, si toate convorbirile s-au purtat in engleza.

Sun la Karlovac. N-au.
Sun la biroul lor din Zagreb. Ma roaga sa astept sa verifice. Sun peste 10 minute, inca n-au gasit, ca au mai multe magazine in Zagreb. Sa le las numarul de mobil, si ma suna ei. Le las numarul de mobil, si ma suna peste 10 minunte, sa ma anunte ca mai au o papusa la magazinul din Zagreb de la Supernova (un soi de mall). Si ca o sa mi-o puna deoparte. Le spun ca o sa vin in jur de ora 19 sa o iau.
Deci, imediat cum am terminat munca, am sarit in masina si m-am dus la Zagreb. 165km dus, 165km intors. Pentru o papusa care costa vreo 50 de euro. Am ajuns la magazin, mi-am luat papusa rezervata plus pe sor’sa, alte cateva maruntisuri. Si m-am carat.

Ce e deosebit in toata tevatura asta?
Femeile alea n-aveau nici o obligatie sa stie limba engleza.
Nu aveau nici o obligatie sa sune pe la toate magazinele, ca sa-mi gaseasca mie o papusa.
Nu aveau nici o obligatie sa ma sune inapoi, sis a-mi zica: “uite, am gasit la magazinul ala”
Si nu aveau nici o obligatie sa imi pastreze o papusa care oricum se vinde mai bine ca painea calda.

Deci, pana mea, jos palaria pentru cum au stiut cei de la Muller sa faca un client fericit.
p.s. sa indraznesc sa sper la asemenea atitudine si in Romania?

Advertisements

Intoarcerea fiului ratacitor

Dupa 10 ani de peregrinari pe ici pe colo, se intampla sa ma intorc in Romania. Folosesc absolut corect termenul “se intampla”, pentru ca nu aveam de gand sa o fac. Pur si simplu am primit o oferta de munca rezonabila, in momentul potrivit (cand ma asteptau nisipurile Arabiei), asa ca prefer Romania. Oricat de lipsit de patriotism as fi (si sunt!), Romania e de preferat Arabiei Saudite.

Asa ca taiati vitelul cel gras, Dracu se intoarce acasa (well, kind off). Adica nu ma intorc chiar in orasul din care am plecat.

Asa ca s-a cam zis cu starea mea de zen, se pare ca ma voi intoarce la nervii si stresul zilnic specific romanilor. Sincer, eu sper sa-mi pastrez zen-ul, dar vad ca doar uitandu-ma pe imobiliare, pentru a inchiria ceva, se cam duce pulii de suflet tot zen-ul meu.

Bugetul pe care il am e frumusel pentru orice loc care nu-i chiar buricul targului. Adica, n-am buget pentru centrul New Yorkului, al Londrei sau al Parisului. E de 500 pana la 1.000E. Acuma, un om normal la cap s-ar astepta ca intr-un oras precum Constanta, asta sa fie suficient pentru a inchiria ceva frumusel. No, se pare ca io sunt singurul normal la cap, pentru ca nu prea gasesti mare lucru.

Din motive total necunoscute mie, Constanta se considera a fi oras turistic. Si nu orice oras turistic, ci una din destinatiile de top din Europa. Pana mea, daca pe Riviera istriana pot gasi vila de inchiriat complet mobilata, pe termen lung, cu piscina, la 1.000E pe luna, pe “Riviera” constanteana gasesti doar niste janghine la 1.000E / luna.

Uitati aici un exemplu de vila la 1.000E:
http://www.tocmai.ro/constanta-casa-5-cam-ideal-birouri-sediu-firma-capitol-12838619.html

Aveam speranta ca s-au mai triat ajentii imobiliati in urma crizei din anii trecuti, si ca acum pe piata a ramas doar crema cremelor, ce mai incolo si incoace, smantana ajentilor imobiliari. Ca sa descopar cu surpriza ca s-au triat, intr-adevar, da pe invers: aia care erau capabili de ceva s-au lasat de imobiliat, si au ramas toate ciurucurile prin agentii. In frunte cu patronii agentiilor, care is mai prosti ca toti agentii la un loc. Si nici cu proprietarii nu mi-e rusine.

Nici nu stiu de unde sa incep, ca sa enumar problemele…
* Vila oferita la inchiriat fara nici o poza. La 1.000E. NICI O POZA! Cine pula mea da telefoane “coaie, am vazut ca ai o vila la 1.000E, sunt convins ca e absolut superba, ia de aici 2.000E pe luna ca-s innebunit dupa ea, desi nici macar n-am idee cum arata.
* Poze facute cu telefon d-ala vechi, cu rezolutie de 0.3 pixeli. Din care nu se intelege nici macar ce-i in camera.
* Poze pe care logo-ul agentiei e atat de mare si evident, ca nu mai vezi ce-i in poza.
* Poze in care iti arata veceul. Nu, nu baia, ci veceul in prim plan. Si nu va ganditi ca poate e unul din ala japonez, cu telecomenzi, e un veceu absolut ordinar.
* Poze in care apare faianta din baie. Si atat. Doar un prim plan pe faianta.
* Anunturi in care figureaza la “imbunatatiri” faptul ca are acoperis! I shit you not! Oare o inchiria si fara acoperis?
* Anunturi in care se specifica faptul ca casa are o gradina superba, si din 20 de poze, gradina nu apare in nici una.
* Anunturi in care se spune ca are vedere la mare, si nici macar o singura poza nu arata nenorocita aia de vedere la mare (care ar fi un selling point).
* Apartamente mari, de 200 mp, cu 2 camere!!! Da mah, din 200mp nu i-a dat prin cap sa faca vreo 4 camere de 50 mp, a lasat 2 camere de 100mp. Si se mira de ce nu il poate inchiria.

Pe bune, is atat de praf agentii si agentiile din Romania, ca m-am gandit la modul cel mai serios sa o pun pe soata sa-si desschida o agentie, numa ca sa le arate agaricilor astora cum se face o treaba profesionista. Desi nevasta-mea n-a lucrat nici macar o zi ca agent imobiliar!

Gata si vacanta, din pacate.

3 saptamani de Italia. Frumos mah… cine zice ca Romania e cea mai frumoasa tara (sau oricare alta tara), habar n-are ce spune.

Da asa, ca niste precautii daca aveti de gand sa mergeti in Italia in concediu, sa va dau niste sfaturi, pe gratis.
1. Luati bani cu voi. Faceti socoteala cat credeti ca va trebuie, si luati dublu si ceva. Fara nici un misto. Au astia niste preturi de ai crede ca stau toti cu curul pe cate un sac de aur.
2. Nu va lasati lucruri de facut pe internet, daca se poate. Am senzatia ca la italieni a avea un wifi decent (sau a avea un wifi!) e fitza maxima. Deci nu va bazati pe “lasa ca ajung io la hotel, si vad dupa aia pe net”. Ca s-ar putea sa ajungeti la hotel si sa vedeti fix pula pe net, pe motiv ca “a nins azi noapte, sa moara mama!”, chiar daca afara is 40 de grade la umbra. Daca v-o mai baga si p-aia cu “sigur se rezolva maine, ca i-am chemat p-aia de la firma”, cautati un restaurant cu wifi moka si rezolvati-va problema.
3. Luati bani cu voi. Multi. Ca sa urc pe muntele Etna cu tot cu familionul din dotare, m-a costat vreo 160 de euro. Asta fiind doar funicular + autobuz. Si nu-s arab cu 3 neveste si 20 de copii (inca).
4. Fiti atenti la capcanele pentru turisti. Care inseamna aproape orice restaurant, de exemplu. Daca vreti sa scapati ieftin, street food (cand gasiti), sau gatiti acasa (daca va pricepeti). O nota de plata de 100-150E pentru 3 persoane e ceva normal. Si nu se haleste caviar la banii astia.
5. In restaurant, beliti ochii bine la meniu. Nu va bazati pe bunul simt. Daca va puneti intrebarea “da-o dracu, cat poate sa coste o supa de peste???”, raspunsul e “40 de euro”. Daca ati comandat 2 portii, deja v-ati cacat in fericire.
6. Cash rules! Merge sa platesti cu carduri in anumite carciumi / locuri, dar nu in toate. E de recomandat sa aveti un 500E in cash la voi mai tot timpul.
7. Nu cumparati de pe marginea strazii chestii, mai ales fructe / legume, cu idea ca e ca la noi (sau, ma rog, cum era la noi), si ca is chestii crescute la san si bio, sanatoase and shit. Cel mai probabil, nu-s. iar pretul e dublu fata de un magazin normal. Daca se mai adauga si taxa de turist / fraier, ajungi sa platesti 7E pe kilu de cirese, cum stiu io pe cineva.
8. Inghetata artizanala e superba, misto, numa ca e cu adevarat artizanala cam intr-un caz din zece. Cea mai buna solutie ca sa gasesti d-aia pe bune artizanala e sa intrebi un aborigen (de preferat, un politist, ca sa fii sigur ca nu-i turist).
9. La combustibil e valea plangerii. Motorina, 1.8E pe litru pe autostrada si 1.6E pe litru in afara autostrazii. Plangi cu lacrimi de sange cand faci un plin de rezervor. Cel mai bine, mergeti cu bicicleta sau pe jos, ca Badea Cartan.
10. Nu va trebuie limbi straine. Vorbiti cu incredere romaneste, sansele ca cineva sa va inteleaga (mai ales in servicii) sunt de 80-90%.
11. Nu va fie jena / frica sa spuneti ca sunteti romani. Cat timp aveti bani in buzunare, veti fi pupati in cur la modul cel mai elegant. Daca nu, probabil ca nu, n-am vrut sa verific. 

In afar de asta Italia e o tara absolut superba, in care mi-as face concediul an de an.
p.s. Luati bani cu voi. multi.