Hapy birthday to me!

Si uite asa, a mai trecut un an, si eu aniversez prima jumatate de secol. Bine, cel mai probabil si ultima, da astea sunt detalii.

Am avut un scaun in fata la experimentarea comunismului (nu recomand), am vazut nasterea internetului (cel putin in Romania), a telefonului mobil (o caramida de un kil la care costa 6 dolari minutul si functiona numai un oras), a calculatorului, a windowsului, a mobilului destept, a GPSului samd. Chestii fara de care viata din ziua de azi nu ar fi posibila asa cum o traim. A fost misto si este mai departe.

Ce vreau mai departe, in urmatorii 50 sau cati or fi de ani? Pai, daca am noroc, poate apuc sa vad oameni pe Marte. Sau, pula mea, macar pe Luna. Ar fi dragut. Astept sa vad ce iese cu inteligenta artificiala, si am sperante mari de la ea. Poate apucam sa vedem un fel de asistent personal informatic, ca in filmele si cartile alea vechi. Daca alde Samsung si Apple nu lucreaza in clipa asta la un disporitiv de genul asta, telefon si nu numai, is prosti de-a binelea.

Ganditi-va cum ar fi sa aveti un device, sa zicem Vasile, ca asistent personal, pe un fel de telefon mobil.

“Vasile, gaseste-mi o scuza de ce nu ma pot vedea cu Maricica. Sa fie ceva legat de masina! Aha, mi se futu pompa de injectie? Ok, acu trimite-i mesaj lu’ Maricica si zi-i ca intalnirea se anuleaza”.

Sau, “Vasile, ia vezi ce joburi sunt disponibile ca barman la mine in oras. Ai gasit? Super, acu fa-mi un CV si aplica la joburi. Anunta-ma cand am un interviu.”

Fizic, tehnologia e acola. pe parte de soft, cred ca incepem sa na apropiem.

Da ma rog, divaghez.

Am decis sa petrec 2 zile de ziua mea, ca boierii. In prima zi, am facut frumos un foc in curte, am scos narghileaua si un butoias cu bere. Cam asa arata:

Am executat o tochitura de porc fiert in bere, cu niste cartofi copti si ei pe gratar. Pot sa spun ca au iesit absolut demential. Cam asa a aratat tochitura:

Am stat in curte de la pranz pana pe la 7 seara, timp in care am prins soare, grindina, ninsoare, in ordine absolut aleatoare. Cand am intrat in casa, nevasta m-a trimis prompt in baie cu haine cu tot, ca miroseam ca un caldarar. Fun!

Pentru seara asta, a 2-a zi de petrecere, programul nu mai chiar asa de taranesc, si ne delectam cu niste fineturi: Wagyu steaks cu garnitura de ciuperci, dulceata de ardei iute, si o sticla de vin de o varsta cu subsemnatul, de la Valea Calugareasca. Sunt foarte curios daca ma e baubil vinul. Am desfacut o sticla din acelasi an acu vreo 15 ani si a fost foarte bun.

Asta e, toate cele bune si ne mai auzim!

You know you are getting old when…

Stii ca ti se apropie funia de par cand incepi sa primesti spamuri cu “Secsulica pentru seniori”.

Daca mai adaug la asta si faza de acu vreo 2 veri cand, carand chestii la bustul gol de la masina in casa, am fost abordat de o cumatra de vreo 20 si ceva de primaveri, doar ca sa fiu intrebat daca ma intereseaza un plan de pensii privat, deja tre’ sa ma gandesc si sa planific o metoda adecvata de impamantare.

Partea cea mai trista e ca mai am vreo 20 de ani pana la pensie. O apuca Pulea.

Rȋsul

Ca mai toti oamenii, am si eu cateva stiluri de rȋs (ce enervant e sa scrii cu diacritice…). Rȋs d-ala sanatos, din fundul plamanilor, chicotit rusinos ca de fata mare, sau cel pe ȋnfundate. O buna bucata de vreme ȋmi statea pe creier ca unul din ele imi aminteste de ceva. Am realizat, ȋn cele din urma, de ce anume: Muttley.

Asa suna rȋsul meu pe ȋnfundate:

First world problems

Stiu ca planeta sa lupta cu o pandemie (pentru mine personal, problema cea mai mare a ca nu mai calatoresc. Stiu, sunt bulangiu si norocos), dar unii dintre noi mai avem si alte probleme. Cum ar fi masina noua.

Acu, oleaca de back story.

In Aprilie anu’ trecut, cand am inceput noul job, astia au decis ca-i musai sa am si masina de la ei. Eu eram mai mult decat satisfacut sa-mi miscu curu’ mai departe in Dusteru proprietate personala, dar au intervenit chestii cu deplasari in interes de serviciu, asigurari in caz de accident, si alte etc.-uri care m-au convins ca-i musai sa folosesc masina de la firma. Mi-au dat un BMW seria 2 de prin 2018 (2019?) care ruginea prin curte. Ai fi zis ca trecerea de la Duster la BMW e ceva fantastic. Nu e, cel putin pt mine. Nu pot sa spun ca sunt fantastic de impresionat. E mai bun decat Dusterul in anumite privinte, ar fi stupid sa spun ca nu, dar departe de “Wow, ce masina!”. Si o chestie enervanta, masina incepe sa bage caldura muuult mai greu ca amaratu de Duster. La ala, in 3-4 min dupa ce am pornit masina, am aer cald. La BMW tre’ sa-mi inghete curu vreo 20 de minute pana incepe sa incalzeasca. Niste prosti.

Da’ ma rog, aberez. Mi s-a oferit sansa sa schimb BMW-ul cu altceva, si de aici a inceput futaiul.

Sa o schimb sau nu, in primul rand? Nu-i o masina rea, dar nici nu ma impresioneaza cu ceva. E pe motorina si mai are si clasa de consum “D”, care nu da bine pentru un HSE (cu “E” de la Environmental) Manager. Sa iau un hibrid? Ca electrica e futere cu infrastructura si cu raza de actiune mica. Desi, acu ca fac 30 de km pana la birou si inapoi, o ascutitoare ar fi suficienta. Pe langa asta, am si de schimbat documente, daca schimb masina. Permis de parcare, declaratii la Fisc, etc. Vreo 2 saptamani m-am coit numa cu chestia asta, lupta intre lene si dorinta de masina noua. Pana la urma, lenea a infrant.

Bai nene, ziceai ca ma marit, nu altceva. Mi-a luat o saptamana pana sa ma decid la un model (Hyundai Tucson hybrid). Dupa care, cand sa mi se aprobe cererea, am constatat ca m-am aruncat ca bolovanu fara sa vad ca la o masina d-asta pretu sare peste ce am eu alocat ca leasing, si ar trebui sa decartez vreo 150E/luna din buzunar. Asa ca reject request si ia cautarea de la capat, cu ceva care sa fie fix in buget. Si iar uita-te la zeci de modele de Hyundai, Toyota, Honda, Lexus (al mai ieftin si mai parlit), Volsvagin samd. Pana la urma, m-am hotarat la o Toyota C-HR. Culoare de ales, intre alb si alb, ‘le muma’n cur. Se pare ca de acu aproape 10 ani, cand mi-am luat io Dusteru, a aparut moda ca producatorii de masini sa aiba o singura culoare “gratis” (adica inclusa in pretul masinii), iar restu de culori sunt “extra”. Pret, 2 euro jumate sub limita maxima a bugetului.

Dupa care vin astia de la firma de leasing cu “Nenea, Baiatu de la asigurari mi-a zis ca tre sa iei matale o alarma seria 3 (ce cacat o mai fi si aia??), care nu e pe dotarea de baza, asa ca tre sa decartezi matale o mie de euro daca vrei masina asta.”

Scarbit si infrant de system, le-am zis “Bine mah, ‘rea’ti ai dracu, beliti-ma de 20 de euro pe luna pentru panarama asta de alarma, ca nu mai am energie sa o iau de la capat”.

Acu astapt sa-mi aduca masina. Cica prin Aprilie. Hibrida, clasa de consum A, cica pana la 50km/h merge numa electric. Aia de pe bancheta din spate sau ca intr-un bunker, fereastra e ingusta si inalta. Da fii-mea e oricum mereu cu ochii in telefon, asa ca nu-i bai.

Dupa cum spuneam, probleme d-astea sa tot ai 🙂

Happy birthday to meee

S-a mai trecut un an.

Ce s-a schimbat, in afara de faptul ca am mai supravietuit un an? Pai jobul, in primul rand. Plecat de la ala vechi, la care aveam contract pe termen nedefinit, la altul cu contract de un an. Si la care am obtinut deja alt contract, tot pe termen nedefinit. Ei, ca sa-ti iasa chestia asta pe timp de pandemie, ai nevoie de ceva stiinta si de mult bulan. Din fericire, le-am avut pe ambele.

Altfel, mai chel, cu barba mai alba, si la fel de grasun. Sa-mi fie de bine!

Usor usor ma apropii de juma’ de secol. Sa dea Al de Sus sa-l prind, si la mai mare.

P.S. Moama cati ani au trecut de cand am scris prima data pe blog…

Care mai sunteti bre in viata, din aia vechi? Tre’ sa mai scutur blogul si linkurile de praf.

Si a mai trecut un an

Cred ca e semn ca te bosorogesti, cand ti se pare ca timpul zboara. Mama dracu, acu a Luni, acu e Vineri, si a mai trecut un an.

Acu’, daca facem o recapitulare, 2020 n-a fost un an chiar asa de prost pentru familia noastra. Sigur, ignorind faptul ca suntem in plina pandemie, ca n-am putut calatori in Romania vara trecuta, sau n-am putut face un concediu de iarna asa cum ne-am obisnuit. Si ca lumea s-a schimbat radical, iar o buna parte din schimbari vor ramane. Dar, lasand toate astea la o parte, 2020 a fost relativ ok. Job nou, ceva mai bine platit, ceva mai putin stres, si in sfarsit in afara petrolului (domeniu care arata cam negru pentru viitorul mai mult sau mai putin apropiat). Relativ sanatosi (sper sa tina asta cat mai mult), n-am prins nici unul COVID (faptul ca purtam masca de prin Martie si limitam la maxim ingramadeala p-afara ajuta).

Sa vedem daca reusesc sa-mi misc curul si sa scriu ceva mai des. Asta-i ca alea din sexiune: “de maine ma apuc de invatat!”

Bafta!

Happy new year in 2019

S-a mai trecut un an…

Sincer sa fie, 2018 a fost un an destul de bun pentru noi.
Emigrarea a reusit binisor, in sensul ca ne-am cumparat casa, am capatat contract de munca permanent, un bonus s-o marire de salariu. Bine, asta din urma mai mult simbolica, dar sa fie primit.

Chinchiloiu din pacate a plecat pe vesnicile plaiuri ale vanatoarei. Saracu Pufilica. Am plans pe bune dupa el. Sa-ti fie tarana usoara, apucatule!

Am evitat ani de zile sa ii luam fiica-mii un caine, cu motive foarte serioase. Cum am fi ca eram nomazi, de exemplu. Dar dupa ce ne-am cumparat casa, ne-am hotarat sa prindem radacini aici, si s-a mai si curata bietul Pufilica, n-am mai avut cum sa o cotim. Asa ca a aparut in familie Luna, o emigranta belgianca si simpatica foc.

Altfel, sa speram ca anul asta sa imi mearga macar binisor, si ca o sa am chef sa scriu mai des.

Sanatate!
Dracu