Realizări mărețe

Au trecut 8 luni de când am venit cu nevastă, copil, chinchilă și mașină în Olanda. Fără job, cu școala pentru fii-mea aranjată verbal, și 2 săptămâni de rezervare la hotel. După cum ziceau neamurile și amicii, un pic cam nebun.

După 3 săptămâni de stat la hotel, care m-au cam cocoșat financiar și începuseră să mă deprime, ne-am închiriat apartament. Scump, dar nu mai scump decât camera de hotel, și cu siguranța mai confortabil. Cu marele avantaj ca ne-am putut înregistra la autorități. A fost greu, pentru că toți olandezii țineau musai sa aibă chiriași cu job, iar eu nu aveam. M-a costat chiria în avans pe 6 luni. Șoc și groaza la buzunare!

Job mi-am găsit după vreo 4 săptămâni. Primul interviu, telefonic, cu o firma de recrutare, l-am avut cam în 2 săptămâni. N-a mers mai departe, nu prea eram ce aveau ei nevoie. Al 2-lea interviu a fost cam în același timp. Am trecut de interviul cu firma de recrutare, am ajuns la al 2-lea interviu, cu păsăricile de la HR. Ălora nu le-a plăcut ceva la mutra mea. Nu știu exact ce, dar nu are importanță.

Al 3-lea interviu a fost cel cu noroc. Un job la care se cerea limba Olandeză. M-am băgat cu tupeu, și am întrebat-o pe șefa departamentului care angaja (deci nu pe aia de la HR) dacă e dispusă sa accepte mai multe calificări și experiența mai mare decât cea cerută, în loc de limba Olandeză. A fost dispusă, așa ca m-am trezit cu o ofertă pe masa, cam de 2 ori mai mare decât ma așteptam ca proaspăt imigrant. Dar la valoarea mea de piața. Da știu, sunt modest, dar am aproape 20 de ani de experiența, și vreun kil de calificări.

Ieri am semnat contractul pentru cumpărarea unei case. Cu bani de la bancă, pentru ca n-am o juma’ de milion de euro care ma încurcă prin conturi. În Iulie ar trebui să ne mutăm. O casă micuță, dar suficienta pentru o familie de 3+1. Într-un sat unde-s majoritatea olandezi, că am auzit ca imigranții îs nasoi :))

Aș zice ca ne-a mers ceva mai bine decât ne-am așteptat. Dar ne-a costat o halcă zdravănă din economii, a cerut ceva inconștientă și căpoșenie că trebuie sa reușim, iar întoarcerea în România nu este o opțiune acceptabilă.

Sigur, mai avem o grămada de chestii de făcut. Dintre care cea mai importantă ar fi învățatul limbii. Dar, încet încet, le rezolvam. Una câte una. Sănătate să fie, ca belele curg :))

Blondă cu țâțe mari, vând tractor!

Nu vând nimic, dar simțeam nevoia să mă laud. Și poate sa am ceva optimist de citit când nu mi-o mai merge la fel de bine.

Advertisements

8 thoughts on “Realizări mărețe

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s