Mananc si plang. Mananc.

Cand si unde oi pleca, ramane de vazut. Pana una-alta, ma bucur si io de viata cat pot. Asa ca, in weekend, am dat o tura pana pe o insula p-aici. Sa ma parlesc la soare, si sa halesc niste miel.

Am dat la pompa vreo juma de ceas pana am umflat barca gonflabila, mi-am luat o undita d-aia de mana (practic, un fir cu carlige si plumb), si le-am dat ceva de mancare la pesti. Ca io is pescar asa de bun incat asta e singura mea reusita incontestabila: dau de haleala la pesti. Ceea ce nu ma opreste sa visez ca intr-o buna zi o sa prind si io un peste. Printre reusitele mele se numara si faptul ca am reusit sa prind un peste doar cu putin mai mare decat carligul. Da asta e alta discutie.

Am dat de haleala la pesti ce-am dat, dupa care m-am plictisit, mi-am luat masca (aia de inotat) si m-am bagat sa vad daca e vreun peste in apa. Peste nu era. In schimb, spre marea mea surprindere, am vazut STRIDII. Vii mah! Si d-alea salbatice!

Io sunt un mare fan al stridiilor. Aproape in fiecare sambata dau o tura in piata si-mi iau 5-6 stridii, la un euro bucata. Si le halesc asa, crude, cu oleaca de zeama de lamaie. Am invatat si fetele la chestia asta. Desi s-au cam strambat la inceput (vaaai, mananci chestii crude, ce gretos), acu a cam inceput sa le placa.

Am ciocanit usor vreo 2 stridii, sa ma conving ca-s stridii si nu bolovani, si apoi ca-s vii. S-au inchis. Uraaa! N-am prins io peste, da uite ca tot aduc ceva de mancare familiei, ca mascul alfa ce ma aflu. Am dat o fuga la masina si mi-am luat cutitoiul (de unde concluzia ca e bine sa ai un cutit zdravan in masina oricand), mi l-am bagat, precum Tarzan, in chiloti, cu grija sa nu ma tai la ciucuras, si m-am aruncat in apa. M-am dus la cataroaiele respective si am scos vreo 10 bucati, una mai frumoasa ca alta.

In mod normal, dupa ce le iau din piata, desfac stridiile cu un cutitas special de stridii, pe care l-am cautat o gramada pana sa-l gasesc. Fireste ca nu am carat cu mine in mica plimbare cutitul de stridii, ca asta imi mai lipsea din masina. Daaaaar, aveam ditamai cutitul, cu care puteam lejer sa iau gatul unui porc. Ce dracu, nu se descurca ala sa deschida niste amarate de stridii? Se descurca.

Si incep sa le deschid. Una pentru sotie, una pentru fiica, una pentru mine. Si tot asa.

Daca n-ati deschis niciodata stridii (huo, taranilor!), pot sa va spun ca-i destul de greu sa faci asta. Iar cutitul ala de stridii are 2 chestii importante: lama puternica si NEASCUTITA. Puternica pentru ca si nenorocitele alea de stridii nu se lasa deschise cu una cu doua. Si neascutita ca, in cazul in care esti prost, sa nu-ti bagi cutitul in mana pana la praslele. Cred ca deja incepeti sa prevedeti un sfarsit sangeros al povestii.

Mie imi plac foarte mult cutitele, de diverse forme, dimensiuni si culori. Si am un fix: toate trebuie sa fie extreme de ascutite. Ca na, d-aia e cutit si nu furculita. Bineinteles ca si cutitul pe care l-am folosit la scoaterea stridiilor e extrem de ascutit. No, fix la vreo 5 secunde dupa ce am terminat de zis “sa-mi bag pula, tre sa fiu atent cu cutitul asta, sa nu mi-l bag in mana”, a alunecat din stridie si mi s-a infit in palma. Nu mult, doar asa, un centimetru, maxim doi. Pana mea, o senzatie destul de neplacuta, pe cuvant.

M-am dus frumos pana la masina, unde aveam trusa de prim ajutor, lasand o dara discreta de sange. E o idee buna sa aveti o trusa de prim ajutor in masina. Mai ales cand ai si cutite foarte ascutite in aceeasi masina. Am chemat-o pe fiica-mea sa ma ajute sa ma pansez (si niste cursuri de prim ajutor is extreme de folositoare). M-a fulgerat si o intrebare: daca ar fi cazul sa imi si cos rana. Am zis ca am facut-o totusi destul pe Rambo pe ziua respectiva, chiar nu avea sens sa repet si scena cu cusutul ranilor. Desi fiica-mea ar fi fost profund impresionata, si si-ar fi zis: “Uite bah, o fi el prost, da uite ce curajos e!”.

Dupa ce am terminat cu pansatul, a trebuit sa termin si restul stridiilor de desfacut, ca era pacat de ele. Mereu o invat pe fiica-mea sa nu omoare chestii degeaba, ci doar daca la mananca sau le foloseste la ceva. Si am reusit asta fara sa repet bagatul cutitului in mana.

Asa ca am zis va impartasesc si voua din ideile proaspat deprinse:
• Nu folositi cutite extreme de ascutite
• Daca totusi trebuie sa folositi cutite extreme de ascutite, sa aveti la indemana o trusa buna de prim ajutor.
• Stridiile moca is foarte gustoase.

3 thoughts on “Mananc si plang. Mananc.

  1. Uite, d-aia nu tin eu cutite in masina. Sa nu ma indemne satana sa lucrez ceva cu cutitul si sa mi-l infig in mana.

    In schimb, ca orice om gospodar, am surubelnite in masina. Din nefericire, si alea se pot infige in mana.

    • am si surubelnite in masina, da is din alea mai finute… bine ca n-am lucrat cu maceta (am primit o maceta de santu valentin), ca aia avea sanse sa ma lase fara o bucata de mana.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s