Stiti cantecu ala a lu’ Ozzy, pe care il canta cu urata aia de fiica-sa?
Ei, asa si io, trec prin schimbari. Spre deosebire de cantec, nu ajung la pubertate (din pacate), ci is schimbari legate de job. Care afecteaza, fireste, toate celelalte chestii.
Sefu a hotarat ca sunt prea scump pentru partea asta de lume, asa ca vrea sa scape de cheltuiala, si vrea sa bage costurile in alta parte. Din pacate, joburile de expat prin Europa sunt cam greu de gasit in ziua de azi, asa ca cel mai probabil va trebui sa ma duc la ciuhapi, unde ma trimite el. Pana mea, probleme cu demobilizarea, mutatul, scoala, zeci de hartii de facut / copiat / tradus / legalizat. Asta pe langa “incantarea” de a trai intr-o tara cu unul dintre cele mai cretine regimuri islamice din lume. Deh, ce nu face omu pentru bani…
Problema e ca m-am obisnuit cu statutul actual, de expat in Europa. Deh, cu binele te inveti destul de usor… mai nasol e sa te inveti cu greul. M-am obisnuit sa dau o tura in Slovenia, Italia sau Austria in weekend, daca am chef, cu o sticla de vin, cu verdeata si oamenii civilizati, sa nu-mi fie teama daca ma opreste politia. O viata destul de lipsita de stres.
Si, pana mea, e cam greu sa te obisnuiesti cu gandul ca o sa bei ceai in loc de vin (da ce bre, is bolnav?); ca o sa vezi fumei imbracate intr-un sac negru si cu masca pe figura, in loc de costume de baie si toale transparente; ca o sa stau intr-un sat cu mitraliere pe ziduri, in loc de o vila veche italiana. Nici macar banii in plus nu-s mare consolare. As prefer sa raman cu banii de acum, dar sa mai stau pe la civilizatie. Din pacate, e nevoie de oameni acolo, nu aici.
Am luat in consideratie si demisia, dar, pe langa stresul inerent unei schimbari de genul asta, tristul adevar e ca nu am o oferta mai buna. Deocamdata.
Oricum, lucru cel mai nasol dintre toate e nesiguranta. N-am nici cea mai vaga idee unde o sa fiu peste 6 luni. Ar putea fi ciuhapii, Malaesia, Indonesia, Norvegia, China sau Romania. Chiar n-am habar.
Intre timp, ca sa imi mai treaca amaraciunea, imi pregatesc o vacanta de vreo 3 saptamani prin Italia. Si daca nu pot sa fentez soarta si chiar o sa trebuiasca sa ma duc la ciuhapi, imi mai iau inca o vacanta in vara.
Pana mea, daca tot e sa ma car de aici, macar sa ma destrabalez pana la capat.
Diabolum 
Aiurea rau, coane. Poate-ti gasesti ceva prin Norvegia, p-acolo se mai gasesc in Europa joburi dinastea pe domeniul matale cu sonde, petrol si gaze…
Si nu cred ca cea mai mare problema e sa te obisnuiesti cu ceaiu’, eu zic ca problema cea mare e sa-ti cresti fata p-acolo.
mda, se mai gasesc pe la norvegieni. chestia e ca nici acolo nu-mi da statut de expat, ci ma plateste ca local. iar asta ma arde serios la buzunar. plus necesitatea de a invata limba aia frumoasa ca un sut in oo. ar insemna sa cam emigram acolo, si fiica-mea zice ca vrea sa fie expata, ca se castiga mai bine :))
intr-adevar a cam intarcat balaia pt expati.
Ironia sortii, acum vreun an te intrebam daca sa plec in Irak, si imi spuneai – meri oriunde numai nu la ciuhapi.
imi pare rau de situatia ta.
pai am de ales, nu ma duc (si risc demisia / demiterea), sau ma duc.
bine, acu nu-i dracu extrem de negru, ci doar un gri foarte inchis :)) adica sunt destul de ok conditiile ca sa te duci cu familia (e cumplit singur), plus ca banu e chiar mai mult decat rezonabil. asta daca reusesti sa te obisnuiesti cu mentalitatea si obiceiurile lor.