ce daca-s prost, bine ca-s puternic

no, hai sa va povestesc repede ceva.

prostu despre care vorbesc in titlu sunt eu.
se facea ca ma intorceam in Romania pentru oleaca de concediu. imi ia vreo 5 ore pana la Budapesta. multumita politicienilor nostri minunati, imi ia vreo 15-16 ore sa strabat spatiul carpato-danubiano fara pontic, adica vreo mie de kilometri, din cauza de lipsa de autostrazi. o sa vorbesc alta data si de stilul romanesc de condus, pe care nu mai sunt obisnuit sa-l intalnesc, si care ma motiveaza sa-mi cumpar un kalasnikov pe care sa il am in masina, just in case.

ok, deci prima jumate a calatorie a fost pana in Budapesta. ocazie cu care am trait si o mare dezamagire halind gulas. care in cazul meu a fost niste chestii din aluat peste care erau trantinte cateva bucatele de carne.
drum frumos, pe autostrada, il faci de drag. am ajuns in Budapesta, unde inchiriasem deja un apartament pentru o noapte. ne-am intalnit cu un pusti, Lazslo (sper ca asa se scrie), foarte amabil, care ne-a dat cheia. apartamentul arata ceva mai bine in poze decat in realitate, tot respectul pentru pozar. in poze, arata a apartament d-ala luxos, dar de moda veche, boiereasca, cu o usoara tenta de nou data de bucataria arantajata intr-un colt al sufrageriei. in realitate, e mai degraba un apartament d-ala de pensionari mai fitosi, care au fost profi sau ceva de genu. ma rog, nu ma plang prea tare, pentru noapte a fost ok.

apartamentul asta e intr-o cladire veche. care are cheie la usa de la intrare. cladirea. partea interesanta e ca, spre deosebire de incuietorile normale, care se descuie FARA cheie pe dinauntru, si CU CHEIE pe dinafara, asta era mai pizdoasa, ca se descuia CU CHEIE atat pe dinauntru cat si pe dinafara. in afara de faptul ca a fost conceputa ca o capcana pentru ciorditori (sau pentru romani fraieri?), nu prea vad logica in a pune o incuietoare care se deschide doar cu cheia atat pe dinauntru cat si pe dinafara, da asta o sa ramana unul din misterele vietii pe pamant, alaturi de disparitia dinozaurilor si daca exista viata pe Marte sau nu.

boon, sa ne intoarcem la oile noastre, precum Gigi la puscarie.

avand in vedere ca aveam de facut cam 1000 de km pe minunatele autostrazi mioritice, am decis ca e cazul sa ne luam talpasita pe la ora 5 dimineata. i-am zis lu tovar’su Lazslo, si el mi-a zis ca nici o problema, sa ii las cheia de la apartament in cutia postala nr 3, ca o ia el mai tarziu.
superb
pe seara cand mergeam spre apartament, mi-a trecut asa vag, prin creier: “bah, sa nu uit ca mai intai sa eschid usa de la intrare, si APOI sa o pun in cutia postala.”
ne ducem la somnic, ne trezim pe la 4, strangem catrafusele, incui usa, coboram, ajung langa cutia postala, o identific p-aia cu numarul 3 si dau drumul degajat cheilor in cutie. in fractiunea de secunda in care cheile imi paraseau degetele, mi-am adus aminte de gandul bun din seara precedenta, aceala ca mai intai ar trebui sa descui usa de la intrarea in cladire. si am scapat niste cuvinte elegante, cum ar fi: “futu-i, sa-mi bag pula, ce prost sunt, acu ce pula lu Terente fac?” si alte asemenea expresii neacademice care nu pot fi reproduse aici, ca poate mai citesc si copii.

acu, nu stiu cum sa va spun, o mare diferenta intre Romania si Ungaria e ca pe la unguri nu gasesti nici de-al dracu o sarma, o tabla sau un cui pe jos. iar chestia asta, in mod surprinzator, poate dauna.

io carasem deja toate bagajele la masina. pentru ca in bagaje aveam, ca tot romanu, o mana de cabluri, vreo 10 surubelnite, un patent, o cheie franceza, si alte maruntisuri folositoare barbatului. mai aveam cu mine doar posetuta de mana in care aveam acte, portofel, si alte cacatuei moi, care nu mi-ar fi fost de folos ca sa fac un carlig, cu care sa scotocesc in cutia postala dupa chei.

in mod surprinzator, desi poseta unei femei o un soi de gaura neagra, cea a doamnei Dracu nu includea o bugata de sarma mai tare, lunga de 15-20cm pe car esa o folosesc drept carlig.

deci, 5 dimineata in Budapesta, in holul unei cladire de pensionari cu fite. incuiati. sa suni la usa la ora aia la un vecin nu ar fi fost cea mai buna idee, probabil declansam un alt conflict in urma caruia ajungea opinca (ma rog, pantoful) roman pe parlamentul unguresc. asa ca am inceput sa ma uit plin de speranta pe jos, in cautarea unor resturi folositoare, gen sarma / batz etc. pula frate. nimic. curatenie luna in scara blocului.
am umblat prin niste dependinte p-acolo. luna.
am scotocit superficial printr-un cos de gunoi. nimic mah! ar trebui sa exportam ceva sarma la unguri, pe cuvant, un capatel nu gasesti, nici de samanta.

dupa ce am umblat de bezmetic vreo 15 minute pe holul ala (mai era si luminat cu temporizator, deci ramaneam fara lumina la fiecare minute), fiica-mea incepusa sa se isterizeze putin, iar doamna Dracu se uita curioasa cum o sa rezolv io problema.
m-am uitat la cutie, sa vad daca pot indoi usa, ca sa scot cheile. Nope, o plabanda serioasa era fixate pe marginea usii, care facea operatia imposibila.
Daca nu puteam sa scormonesc in cutie cu ceva, ca sa agat cheile si sa le scot, ce alta solutie exista? Exact, sa intorci cutia postala cu fundul in sus, sis a scurgi cheile din ea. Exista un mic impediment: cutia postala era prinsa destul de zdravan pe o scandura groasa de vreo 3 cm, impreuna cu surorile ei.

Am incercat sa misc cutia. Se clatina oleaca. Am miscat-o mai mult. A inceout sa scartie. M-am decis, in disperare de cauza, sa scot cutia postala….
Va puteti imagina lejer ca a smulge o cutie postala de pe o scandura de lemn:
1 Nu-i un process foarte silentios
2 Necesita si ceva effort fizic
Un urmatoarele 5 minute am incercat sa smulg cutia de pe perete, fara a trezi toti vecinii. Ar fi fost cam greu sa la explic vecinilor, mai ales avand in vedere ca nu stiu ungureste, care e scopul nobil pentru care io incerc sa le demolez cutiile postale la ora 5 dimineata.
Din fericire, ori erau pensionarii aia deja morti, ori n-am facut chiar asa de mult zgomot, cert este ca dupa vreo 5 minute cel mai desptept a cedat: holsuruburile cu care era prinsa cutia pe scandura s-au rupt. Cutia a ramas fara alte pagube, neindoita. Doar holsurubule trebuiau inlocuite.
Am scurs frumos cheile din cutie, am deschis fututa aia de usa, am lasat cutia postala sprijinita frumos de perete, si m-am carat injurand.

La vreo 3-4 ore dupa aia, cand s-a trezit si pustiu (presupun), am trimis un mesaj cu cateva kilograme de scuze, exaplicandu-I cat de prost am fost. Poate cu ocazia asta se prind si ungurii de ce nu e bine sa ai usi care nu se pot descuia pe dinauntru fara cheie…

Cum intreaba fiica-mea de fiecare data:
Ce putem invata din aceasta poveste? Raspunsul ar fi: o gramada de lucruri. De exemplu:
• Femeile au orice in poseta, mai putin o bucata de sarmana de circa 10-15 cm
• Sculele se iau in casa, si se duc ultimele la masina
• E bine sa tii o bucata de sarma in buzunar, just in case.
Si, il grand finale:
• Daca esti prost, e bine macar sa fii puternic.

3 thoughts on “ce daca-s prost, bine ca-s puternic

  1. Din cate stiu eu, chestiile alea din aluat cu carne sunt papricas, nu gulas.
    In rest toate bune, ma mir doar ca, in vreme ce toata lumea se incuie pe dinafara, tu ai reusit sa te incui pe dinauntru.😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s