Romanii vs armata, partea a 2-a si ultima

postat de dracu in 2011-01-28 12:45

S-au adunat vreo 370 de comentarii la intrebarea cu pricina a Hotnews.

Comentariile reprezinta o imagine aproape perfecta a ceea ce a reprezentat armata romana pana la profesionalizare pentru cele 2 parti care o alcatuiau: exploatatorii (APV-istii) si exploatatii (militarii in termen). Pentru ca, din pacate, asta e realitatea. Nu a existat o armata romana, ci 2, una formata din cei care erau angajati si platiti, si alta formata din cei care erau luati cu japca, si pusi sa-i slugareasca pe primii.

Unele plangeri ale fostilor militari in termen sunt nejustificate. Cum ar fi cele ca erai scos la instructie pe vreme nasoala, noaptea, pe frig, ploaie, zapada, etc.
Problema cu razboiele (sau orice alte actiuni militare) e ca dujmanu nu are program de lucru de la 9 la 18, cu pauze de masa de la 12 la 14, si numa pe timp de primavara sau toamna, ca sa nu fie prea cald sau prea frig. Deci e absolut firesc faptul ca soldatii sunt pusi la antranamente in orice conditii meteo. Normal ca nu-ti convine, ca soldat, sa te arunci in noroi cand ti se ordona “Culcat”, dar la o actiune reala, murdaritul hainelor si o mutra innoroiata e un mizilic pe langa un glonte in cap.

Iarasi, plangerile despre datul cu matura, curatenie, si serviciul la bucatarie sunt nejustificate (lasand la o parte faptul ca serviciul la bucatarie, chiar daca era o munca destul de naspa, macar iti da posibilitatea sa umpli matzul, cateodata chiar cu fineturi). Chestiile astea tin atat de inocularea disciplinei militare, cat si de faptul ca nu prea exista personal auxiliar care sa se ocupe de asta. Dar, asta nu inseamna curatatul veceurilor cu periuta de dinti . Ci pur si simplu curatatul lor.

Concluziile care se pot trage citind comentariile fostilor militari in termen (si pe care le-am tras si personal) sunt:
* Coruptia in randul cadrelor militare era infloritoare, cunoscuta la toate nivelele si incurajata cel putin de la nivelul comandantului unitatii militare in jos. Permisiile nu se dadeau pe merit decat in cazuri exceptionala, regula era sa se dea pe spaga in bani sau produse. Or fi existat si ofiteri care dadeau permisii conform regulamentelor militare, dar pot sa va spun ca aia erau exceptia, si nu regula.
* Consumul de alcool in timpul programului era daca nu incurajat, cel putin tolerat. Fireste, pentru APV-isti, nu pentru militarii in termen. Cel putin cat am fost eu in aramata, nu-mi amintesc sa fi fost cineva pedepsit pe chestia asta. Si pot sa va spun ca se troscanea la greu.
* Era o regula ca militarii in termen sa fie folositi in scopuri private de catre APV-isti. De la carat mobila, la lucrat gradina, reparat masini, construit diverse etc. Chestia asta era practicata pe larg de catre majoritatea ofiterimii, iarasi, exceptiile fiind nesemnificative.
* Comportamentul violent si batjocoritor al ciclului “veteranilor” fata de “pufarini” nu doar ca nu era descurajat sau pedepsit, era tolerat sau chiar promovat. Am vazut un ofiter comentand ca nu ei erau rai, erau bulangii aia de veterani care ii chinuiau pe ceilalti. Da tu, in mortii tai de asa zis ofiter, nu cumva erai (i)responsabil de ordinea si disciplina in unitatea aia???
* Pretentiile militaurilor cum ca ei merita pensii imense fin’ca raspundeau la telefon noaptea, sau trebuiau sa informeze pe unde umbla, sau puteau fi chemati la orice ora din zi si din noapte pe teren sunt de tot cacatul.
Eu am un telefon de urgenta asupra mea si cand ma cac, la care trebuie sa raspund la orice ora, pot fi trimis pe santier sau pe mare la orice ora din zi si din noapte (si s-a intamplat sa fiu sunat la ora 9 seara, sa plec pe santier, si sa ma intorc dupa miezul noptii), n-am voie sa ma indepartez de birou la mai mult de 2 ore cu masina. Si, pula mea, n-am pretentia la statuie. Asta e meseria mea, si am acceptat sa o fac.
* Furtul din mancarea si echipamentul soldatilor era generalizat, si bine pus la punct. Probabil ca se mai practica si acum, la militarii profesionisti. Iarasi, nu doar ca nu era pedepsit sau descurajat de comandantii de unitati (cu extraordinar de rare exceptii), dar comandantii de obicei isi aveau partea lor.
* Majoritatea cadrelor militare profesioniste erau in cel mai fericit caz incompetente profesional, daca nu chiar analfabete. O mare exceptie fiind in cazul corpului tehnic, unde inginerii in general stiau despre ce vorbesc. Cei care stiau despre ce e vorba in materie de militarie erau exceptiile, si nu regula.

Deci, ca o concluzie, pensionarii militari, cu foarte mici exceptii (contraspionaj, spionaj etc) NU MERITA PENSII SPECIALE !
Merita pensii fix la fal ca ceilalti pensionari, conform contributiei depuse (ca statul ar trebui sa furnizeze hartzogaraia aferenta, si nu sa umble ei, e alta poveste), cu nimic mai mari decat cei care erau incadrati in grupa a II-a de munca, de exemplu.

Spre deosebire de cei luati cu japca, ei SI-AU ALES MESERIA DE MILITAR, au avut suficiente privilegii, si au fost partasi la degradarea societatii prin spaga luata si abuzurile comise. Chiar daca unii dintre ei nu le-au facut, cu siguranta stiau ce se intampla, si n-au facut mare lucru sa schimbe lucrurile, ceea ce ii face macar partasi moral.

Ok, acu sa revenim si la amintirile din copilarie

In fiecare dimineata, un coleg intreprinzator se trezea primu, si facea cafeaua pentru tot dormitoru. Nu pe gratis, fireste, fiecare cafea costa o suma modica la un moment dat se cam porcise, facea economie de cafea, dar dupa seria de puli in cur primite, si amenintarea ca o sa i se faca concurenta, calitatea cafelei a revenit.
Tot el avea si “carciuma” in unitate. Cateva lazi de bere, bagate sub pat, de unde cumparam si noi, si ofiterimea. Gurile rele ziceau ca e interzis sa introduci alcool in unitate, da cre ca erau basme.

Io ma lipisem pe langa un maior de la elicoptere. Om tare de gashca, inginer electronist la baza. In fiecare dimineata ma trimitea la carciuma de peste drum, pentru portia zilnica de palinca (d-aia de la Chemical brothers). Culmea, imi si dadea bani sa cumpar, si o serveam impreuna, pana pe la pranz. Stateam ori pe la el in birou, la barfa, ori ma duceam pe la hangare, unde bagam jocuri pe computator toata ziua.
Am ramas in relatii bune cu el, chiar l-am vizitat cativa ani dupa aia, inclusiv acasa. A iesit la pensie pe la 37 de ani, cu salariile alea compensatorii (peste 200 de milioane ), da n-a avut noroc de bani, ca s-a imbolnavit nasol, si i-a spart cam pe toti la doctori.

Eram vreo 60 de TR-isti in unitatea aia, fara d-astia la termen normal. Asa ca ofiterii au cam fost vitregiti de slugi la domiciliu si treburi de genu asta (in cel mai rau caz, ne rugau frumos sa ii ajutam, dar n-am vazut pe cineva sa ordone chestii d-astea). De furat de la cantina se fura in mod normal, care cu sacosa, care cu portbagaju, dar mancarea era ok, fiind unitate de aviatie si norma de hrana mai mare. Daca mai picai si de “corvoada” la buctarie, puteai sa contezi pe niste fleici la gratar, pizze, cartofi prajiti si ciorbe de burta.

Dupa faza cu uniformele chinezesti, in care puteai sa bagi maxim un crac, si care erau din pasla sau ceva de genu, s-au hotarat sa scoata din magazie alte uniforme, de data asta pe model NATO, dar marimi rusesti. Adica mie imi ajungeau pantalonii pana sub brat. Da era ok, erau matlasati, ca si vestonul, noi noute si tineau de cald.

Am facut si de garda. Deh, daca altii nu erau…
Tin sa spun ca daca trimitea dujmanu un cioban inarmat cu o bata, ne batea pe toti de la un cap la altu de ne cacam pe noi. 1 singur soldat instruit cre ca macelarea plictisit groaznic toata unitatea. Deh, garda o faceam cu kalasnikovu in brate, da fara munitie in el. De altfel, ca dovada cat de soldati eram, ne-au ciordit minoritarii porcii din GAZ.

Am facut de garda initial la hangare, pe viscol, unde era oleaca mai complicat sa dormi. Dar, folosind chibzuit echipamentul din dotare (tinuta matlasata de iarna, pufoaica, plus o chestie enorma de vreo 3mp care avea cam 30 de kile, un soi de pelerina, si niste shoshoni cu care abia puteai sa mergi), plus ceea ce oferea natura (adapost de vant de la peretele hangarului, plus niste BCA-uri aranjate frumos). Eram convins ca dujmanu are treburi mai importante decat sa-si bata capu cu niste elicoptere (de observatie sau transport) care zburau din an in pasti, si care erau asa de performante ca nu zburau noaptea sau pe ceata (aveau de gand sa le doteze cu niste radare si alte sisteme d-astea mai avansate), inarmate cu mitraliere bashite si rachete nedirijate. Si am avut dreptate.

Mai tarziu, am fost “avansat” la garda la drapel. Aici era mult mai misto, in primul rand fin’ca nu era vant si nu ningea. Drapelul era plasat pe un postament de lemn inalt de vreo 30 de cm, care era perfect pentru dormit. Incuiam usile de la coridor, imi luam kalasnikovu in brate, si bagam un somn de toata frumusetea.

Partea cea mai faina a fost faptul ca fosta mea prietena, actuala dna Dracu, statea in oras. Asa ca aproape in fiecare seara mai putin cand aveam programate sprituri), ma duceam frumos la apartament, petreceam noaptea acolo, si a 2-a zi ma intorceam la unitate. Facand abstractie de faptu ca solda imi ajungea de vreo 10 pachete de Marasesti, si in concluzie eram sarac lipit, armata a fost un binemeritat concediu de odihna (fara plata).

Maioru nostru era om haios. La inceput, a incercat sa o faca pe Gigi duru, da s-a dat pe brazda rapid cand a vazut ca noi nu suntem niste pustani de 18-19 ani, ci mai degraba niste curve batrane. Era alcoolic si divortat. Se indragostite de o minoritara de culoare, prestatoare de servicii catre soldati prin gardul de plasa al unitatii (am ras cu lacrimi cand mi s-a povestit ca 2 dintre noii soldati adusi de la Ianca, d-aia la termen normal, o postisera pe iubita maiorului prin gard, fara sa stie in cine au onoarea sa-si bage pulili).
Cand ciorile (pardon, sa fiu politically correct, cetatenii de etnie minoritara si mai bronzati naturel) l-au luat pe maior la intrebari in carciuma de peste drum, ca “iubire iubire, da de ce nu marca lozu?”, ca au si ei familii de intretinut, asta ne-a trimis un SOS disperat prin SMS. Am iesit imediat, vreo 7 galigani, din care io eram la categoria mijlocie, multi fiind peste suta de kile si 1.8m, am intrat in carciuma si ne-am dus la masa lor, moment in care minoritarii cu pricina au realizat brusc faptul ca dragostea e lucru mare, si e pacat de la Dumnezeu sa strice un asemenea amor cu discutii triviale precum banii cuveniti pentru tarfa.

Mno, cam asta fu. Am terminat armata cu gradu de soldat prost, din cauza ca nu m-a interesat sa platesc spaga pentru gradu de sergent.

Futu-i, am scris 3 pagini. Is curios daca citeste cineva

Citeste mai mult: Arhiva insemnari Ianuarie 2011 >> Dracu – INTERZIS MINORILOR!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s