Romanii vs armata, partea 1

postat de dracu in 2011-01-25 13:44

Astia de la hotzniuz au avut o idee buna, cu ocazia balciului dezlantuit de militauri: sa-i puna pe romani sa-si povesteasca amintirile de militarie.

Pot sa spun ca am ras bine citindu-le, si astia mai batrani o sa isi aminteasca de o multime de chestii, cum ar fi betiile, spagile pt permisii, garda, si alte placeri ale vietii de soldat.

Faza cea mai amuzanta e ca, desi cica romanii au mare incredere in armata (armata si biserica parca is pe primele locuri), 99% din cei care comenteaza (si au facut armata), ii umplu de cacat pe bravii militari: spagari, retardati, alcoolici, hoti, muncile campului ca “antrenament militar”, incapabili profesional, brute fara minte si asa mai departe.

Cititi comentariile, o sa va placa.

Acu sa va zic de armata mea, ca din patriotism am facut-o si io (bine, ar mai fi si motivul ca m-au prins, nici bani de spaga la doctor n-am avut, asa ca vrand-nevrand, am fost patriot).

Pe vremea aia munceam ca salariat civil intr-o unitate industriala militarizata. Pe mareata suma de 100$/luna. Erau cativa militauri practic, restul erau civili. Deci nu pot sa spun ca era “armata”.

Stiind ca mi-au dat de urma, am apelat la un coleg de birou, colonel, ca sa imi aranjeze armata. Intial, prostia tineretii ma facea sa ezit intre o armata d-aia adevarata, la vanatori de munte (ca citisem io cat de meseriasi erau astia in a 2-a galceava mondiala), si un loc caldut, in orasu de pe langa se tragea viitoarea dna Dracu.

Cand i-am zis colonelului de vantori de munte, asta s-a uitat la mine surprins, si mi-a zis daca sunt sigur ca vreau futai la maxim timp de 6 luni, si nu mi se pare mai intelept sa stau pe langa fundu viitoarei neveste, la caldurica. Fireste, intelepciunea a castigat lupta scurta fara probleme, fluturasii luandu-si zborul ofuscati

A pus mana pe tel dom colonel, a sunat la aia de la mine in oras care se ocupau de imprastierea victimelor prin diverse unitati, si le-a zis ca au la ei in unitate un injiner tanar si de viitor, care ar dori sa-si faca datoria fata de patrie in orasul X, intr-un loc care sa nu-i rupa coaiele. Serviabili, camarazii dansului au intrebat daca prefer artilerie, jandarmerie sau aviatie. A ales dom colonel pt mine, aviatia (omu era clar intelept). Viitoarea dna dracu si-a luat job pt anul urmator in orasul cu pricina, si a inchiriat un apartament.

Ok, veni si ziua cea mare. Cum clasica valiza de lemn imi lipsea, am luat si io una d-aia de carton. Am ajuns la unitate, unde, spre marea mea bucurie, am descoperit ca erau o gramada de fosti colegi de facultate . Era o unitate de elicoptere, plina numa de ofiterime, iar noi eram 60 de TR-isti. Cei mai tineri pe la 23-24 de ani, unii si pe la 30, cu copchii acasa.

s-a lasat din prima seara cu o betie monstruoasa. Jidanu si Gopo, 2 dusi cu capu, au venit in unitate, si-au lasat valizele, apoi au iesit si s-au dus la carciuma de peste drum, unde s-au facut muci. A trebuit pe seara ca maioru care era (i)responsabil de noi, sa ne trimita in misiune ca sa-i recuperam din bodega, ca sa nu isi inceapa armata cu o dezertare.

Pentru aia care-s mai tineri, pana la depunerea juramantului nu aveai voie sa parasesti unitatea (in interes personal) decat in cazuri extrem de grave (decese etc). Io am stat in prima noapte in unitate, dupa care, in a 2-a, mi-am pus uniforma de iarna pe mine (ca era un crivat nenorocit), un trening pe deasupra, am sarit gardu, si m-am dus acasa la viitoarea nevasta. M-am intors a 2-a zi, pe la 6, inainte de apel. Si asa am facut cam in tot restu armatei, mai putin cand se punea de un sprit.

Cu uniforma a fost haios. Ne-au adus unele chinezesti, d-alea facute dintr-un soi de pasla. Pentru chinezi, normal. Io, la 75-80 de kile eram unu dintre cei de marime medie. Multi erau intre 80-100 kg. Nici macar un crac nu puteai sa-ti bagi in uniforma aia.
Dupa eforturi de durata, vreo 3 dintre noi, mai slabuti, am reusit sa tragem pe noi cele mai mari perechi de pantaloni, si vestoanele pe umeri (fara sa le putem incheia). Am starnit hohote de ras mergand cu grija sa nu ne strivim oole.

Prima grija a fost sa punem mana de la mana, si sa luam un tembelizor pt fiecare dormitor. Apoi, vreo 2 au adus d-acasa jocuri pe tv.

Programul zilnic era ceva de genu:
* trezirea pe la 7 fara un sfert
* adunarea pe platou
* micul dejun
* intoarcerea in dormitor, pt tembelizor sau jocuri, respectiv imprastierea pe la hangare sau birouri, pt cei care se lipisera
* gustarea la ora 10
* program de voie pana la 13, cand era pranzul
* pranzul
* program de voie pana plecau cadrele, pe la 15
* plecat acasa (ca majoritatea erau de prin oras sau de pe langa) sau program de voie pana a 2-a zi.

Continuam maine

Citeste mai mult: Arhiva insemnari Ianuarie 2011 >> Dracu – INTERZIS MINORILOR!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s